Prima ședință la psiholog: la ce să te aștepți (și la ce nu)
Înainte de prima ședință, multă lume trece printr-un moment în care se întreabă dacă nu cumva e mai bine să anuleze. Nu e neapărat că și-au schimbat părerea. E că nu știu exact ce urmează. Și necunoscutul, mai ales când implică să vorbești cu un străin despre lucruri pe care nu le spui nici celor apropiați, e destul de inconfortabil ca să tenteze amânarea.
Din experiența mea, această anxietate înainte de prima ședință e destul de frecventă, dar dispare în primele zece minute din ședință.
Ce se întâmplă de fapt în prima ședință
Răspunsul scurt: vorbim.
Nu există teste, chestionare obligatorii sau proceduri. Nu există o agendă fixă pe care trebuie să o parcurgem.
Prima ședință este, în esență, de cunoaștere. Te ascult. Încerc să înțeleg cine ești, ce te-a adus, ce simți că nu merge. Îți pun câteva întrebări. Nu ca un interogatoriu, ci ca o conversație în care încerc să capăt un context.
Uneori oamenii vin cu o problemă clară și bine articulată. Alteori vin cu ceva vag: „nu mă simt bine în pielea mea” sau „simt că ceva e blocat, dar nu știu ce”. Ambele variante sunt perfect valabile ca punct de pornire. Nu am nevoie ca tu să știi exact ce cauți, asta e o parte din ceea ce descoperim împreună.
Ce nu trebuie să pregătești
Din experiența mea, mulți oameni ajung la prima ședință cu o prezentare mentală pregătită. Au organizat cronologic lucrurile pe care vor să le spună, au decis ce e relevant și ce nu, uneori au și notat câteva puncte pe telefon.
Înțeleg de unde vine asta. E o formă de control într-o situație în care te simți vulnerabil. Dar nu ai nevoie de ea.
Mulți ma întreabă cu ce să înceapă. Nu trebuie să știi de unde să începi. Nu trebuie să povestești tot din prima ședință. Nu trebuie să ai un răspuns pregătit la „cu ce vă pot ajuta?”. Nu trebuie să fii articulat, logic sau coerent.
Poți să vii fix cum ești. Confuz, obosit, nesigur. E de ajuns.
Ce se întâmplă dacă plângi
Plângi. Și e în regulă.
Nu e o urgență, nu e ceva ce trebuie oprit sau gestionat special. Din experiența mea, prima ședință aduce uneori emoții pe care oamenii nu le-au lăsat să iasă mult timp. Faptul că cineva te ascultă cu adevărat, fără să judece și fără să grăbească, poate declanșa lucruri reținute de luni bune.
Dacă se întâmplă, nu e un semn că ești slab, că e prea mult sau că ai făcut ceva greșit. E adesea un semn că ai ajuns la timp.
Ce întrebări poți să-mi pui tu
Prima ședință nu e cu sens unic. Și tu poți întreba. Ce? Orice!
Mulți oameni vor să știe cum lucrez, ce abordare folosesc, cât de des ar trebui să ne vedem sau la ce să se aștepte pe termen lung. Alții vor să știe lucruri personale despre mine. E firesc. Sunt întrebări bune și le răspund sincer, inclusiv când răspunsul sincer e „depinde” sau „nu știm încă”.
Dacă la finalul ședinței simți că nu rezonezi cu mine – ca persoană, ca stil de lucru, ca orice – e important să spui asta. Nu e o jignire. Compatibilitatea dintre terapeut și client contează enorm, și prefer să știu devreme decât să continuăm cu o potrivire care nu funcționează.
Cum e prima ședință în format online
Este identică cu cea față în față, cu câteva diferențe minore.
Ne vedem prin video call, cel mai frecvent Google Meet sau Zoom, stabilit dinainte. Ai nevoie de un dispozitiv cu cameră și microfon (laptopul sau telefonul sunt perfecte) și de un spațiu în care să nu fii întrerupt pentru 50 de minute.
Din experiența mea, oamenii care aleg psihoterapia online se adaptează la format extrem de repede, de obicei după primele minute. Unii spun chiar că le e mai ușor să vorbească de acasă decât ar fi într-un cabinet necunoscut. Faptul că ești în propriul tău spațiu poate reduce exact acea anxietate de dinaintea primei ședințe despre care scriam la început.
Un lucru practic: testează conexiunea și camera înainte. Nu pentru că ar fi o problemă dacă ceva nu merge din prima, se rezolvă, ci pentru că elimini un stres inutil de la începutul ședinței.
Ce se întâmplă după prima ședință
La finalul primei ședințe, de obicei avem o imagine mai clară, amândoi, despre ce ai adus în terapie și dacă are sens să continuăm.
Dacă da, stabilim o frecvență: cel mai adesea o ședință pe săptămână, cel puțin la început. Nu e o regulă absolută, dar ritmul săptămânal permite procesului să aibă continuitate, altfel există riscul să petrecem mult timp reluând context în loc să înaintăm.
Nu te aștepta să ieși din prima ședință cu soluții. Sau cu o revelație. Uneori se întâmplă să pleci cu un sentiment de ușurare că ai vorbit despre ceva cu voce tare pentru prima oară. Alteori pleci mai degrabă gânditor, ca după o conversație care a atins ceva real. Ambele variante sunt un început bun.
Ce nu se întâmplă? Nu ieși „mai stricat” decât ai intrat. Teama că a vorbi despre probleme le amplifică e una frecventă și, din experiența mea, nefondată. Dimpotrivă, lucrurile nerostite consumă mai multă energie decât cele aduse la suprafață.
Întrebări frecvente despre prima ședință
Trebuie să spun tot din prima ședință?
Nu. Și nici nu e posibil. Prima ședință e un început, nu un raport complet. Lucrurile se dezvăluie în timp, în ritmul tău.
Ce dacă nu știu cu ce problemă vin?
E mai frecvent decât crezi. „Ceva nu merge, dar nu știu ce” e un punct de pornire complet valid.
Cât durează o ședință?
50 de minute, de regulă.
Pot să înregistrez ședința?
Nu. Pentru a asigura cadrul terapeutic înregistrarea ședințelor este interzisă.
Dacă după prima ședință decid că nu vreau să continui?
E dreptul tău. Nu există nicio obligație după o primă întâlnire. Nici după nu există obligația să continui un anumit număr de ședințe. Poți să decizi că nu e momentul, că preferi alt terapeut sau că vrei să te mai gândești. Fiecare dintre aceste variante e acceptabilă.
Cum programezi prima ședință
Dacă ai ajuns până aici și simți că poate e momentul, primul pas e simplu. Găsești toate detaliile despre programare și despre cum funcționează ședințele pe pagina de psihoterapie online a cabinetului PsyTherapy. Ședințele se desfășoară atât în cabinet la Timișoara, cât și online, pentru cei care sunt în altă localitate sau în afara țării.