Psihoterapii
Articole psihologice care abordează subiectul psihoterapiilor - a diverselor abordări psihoterapeutice.
-
Ajuta psihoterapia in caz de stres?
In zilele noastre auzim tot mai despre stres. Cu toate ca toata lumea pare sa stie ce e aia stres, cand vine cineva la mine la cabinet si imi spune ca este stresat, invariabil ma intreb oare la ce se refera. Ce inseamna de fapt sa fii stresat?.. Ce este stresul? Termenul „stres” provine din fizica si se refera la o forta mecanica care actioneaza asupra unui obiect oarecare. La fel si in viata noastra, sunt forte interne si externe care provoaca stres, care actioneaza asupra noastra intr-un mod care ne solicita dincolo de limita de confort. La fel cum in fizica un obiect este stresat de o anumita forta,…
-
Psihoterapia in cazul tulburarilor psihiatrice
Impresia mea este ca psihiatrii si psihoterapeutii, desi sunt frati de profesie, nu s-au inteles prea bine in trecut si, chiar si in prezent, mai este loc de imbunatatire. Spre exemplu, am intalnit foarte multi oameni care, odata ajunsi in fata medicului psihiatru, au primit pastile, insa nicio indicatie spre a face si psihoterapie. Din contra, chiar am avut pe cineva la cabinet care mi-a spus ca medicul psihiatru i-a spus ca nu este cazul sa faca psihoterapie pentru anxietatea pe care o trata medicamentos. Asta in conditiile in care este dovedit stiintific ca psihoterapia ajuta la tratarea anxietatii si a altor tulburari de ordin psihiatric! Desigur, pe de cealalta…
-
Domnu’ psiholog, spuneti-mi ce sa fac!
– Spune-mi ce sa fac! Imi zice.. – Habar n-am! Ii raspund.. – Ne certam mereu. Spune-ne ce sa facem. Sa ramanem impreuna, sau sa ne despartim? – Habar n’am! Daca voi care stati impreuna zi de zi nu stiti, de unde sa stiu eu care va vad pentru prima data?… Si omu’ pleaca nemultumit, deoarece il dezamagesc refuzand sa ii spun ce sa faca. Dau, sau nu dau psihoterapeutii sfaturi? Ar fi multe de spus aici in functie de cum definim datul de sfaturi. Pe scurt insa, raspunsul meu este NU, psihoterapeutii nu ar trebui sa dea sfaturi. Iata de ce! Rolul psihoterapiei este sa il ajute pe om…
-
Supervizarea in psihoterapie
Prima data cand am auzit de supervizare am ramas mut. Sa lucrez sub supervizare imi suna a ceva similar cu eliberarea conditionata, supraveghere, etc. Sincer sa fiu, nu imi placea cum suna cuvantul supervizare si nici acum nu imi place! Ma refer aici strict la cuvant, nu la ce semnifica cuvantul. In acest articol am sa ma straduiesc sa va ajut pe aceia dintre voi care nu activati in sfera psihologiei sa intelegeti la ce se refera supervizarea in psihoterapie. Ce este de fapt supervizarea? Atunci cand un psihoterapeut indeplineste conditiile minime pentru a practica psihoterapia in cabinetul sau, el incepe a lucra sub supervizare. Aceasta este prima treapta profesionala. In…
-
Consiliere psihologică
Consilierea psihologică este o intervenţie specifică realizată: (a) în scopul optimizării adaptării, cunoaşterii de sine şi dezvoltării personale şi/sau; (b) în scopul prevenirii apariţiei ori corijării tulburărilor emoţionale, cognitive şi de comportament. Aşa cum consilierea juridică este specifică juristului, consilierea medicală, medicului, etc., consilierea psihologică este apanajul psihologului (David, 2006); Consilierea psihologică se deosebeşte şi de consilierea educaţională şcolară. În timp ce consilierea educaţională/şcolară abordeză probleme de educaţie, formare şcolară şi carieră, consilierea psihologică presupune intervenţia specialistului în optimizare vieţii personale, a relaţiilor, sănătatea mintală şi în ameliorarea problemelor psihologice, prin reglarea vieţii emoţionale şi a comportamentului (David, 2006). Bibliografie: Psihoterapie. (2009, noiembrie 11). Wikipedia, . Preluat la 08:45 EET, noiembrie 11…
-
Psihoterapie vs. consiliere psihologică
Consilierea psihologică se deosebeşte de psihoterapie prin faptul că, în vreme ce psihoterapeutul practică intervenţia psihologică sanogenă adesea în cazurile de tulburări psihice, consilierul psihologic încearcă să sprijine individualităţile în depăşirea impasurilor inerente dezvoltării personale. Consilierul şi psihoterapeutul lucreaza atât individual cât şi pentru optimizarea relaţiilor interpersonale (relaţiile dintre copii şi părinţi, relaţiile dintre soţi, etc) şi/sau autocunoaştere şi dezvoltare personală. Deşi diferite sub aspectul conţinutului (tipul de probleme abordate), consilierea psihologică şi psihoterapia sunt similare sub aspectul procesului şi al mecanismelor activate. Bibliografie: Psihoterapie. (2009, noiembrie 11). Wikipedia, . Preluat la 08:45 EET, noiembrie 11 2009 de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Psihoterapie&oldid=3395815.
-
Ce este psihoterapia
Psihoterapia este o denumire generică dată unui ansamblu de metode şi tehnici de intervenţie asupra psihicului uman aflat în diferite stări de disfuncţie adaptativă (nevroze în special). Mai nimerit ar fi să se vorbească despre “psihoterapii” deoarece fiecare tehnică în parte se revendică teoretic de la una din numeroasele şcoli şi orientări din psihologie. Orientările psihoterapeutice clasice sunt: psihanaliza (sau psihoterapia de inspiraţie freudiană), psihoanaliza (care are la bază sistemul teoretic elaborat de psihiatrul de origine elveţiană Karl Gustav Jung), psihoterapia adleriană (care-şi are inspiraţia în scrierile teoretice ale medicului Alfred Adler), psihoterapia non-directivă (Carl Rogers), terapia comportamentala (Skinner), terapiile cognitiv/comportamentale (Aaron T. Beck, Albert Ellis) etc. De la jumătatea secolului…
-
Psihoterapiile
Psihoterapia poate fi individuală (obiectul intervenţiei este individul), în grup (obiectul intervenţiei este individul inserat într-un grup terapeutic) sau de grup (obiectul intervenţiei este grupul, spre exemplu, cuplu, familie etc.). Pentru simplificarea limbajului, sintagma „de grup” se utilizează adesea şi cu referire la psihoterapia „în grup”. Este evident faptul că intervenţia psihologică este ghidată de mecanismele presupuse a fi implicate în stările de sănătate şi de boală. Aşadar, în funcţie de aceste mecanisme, dar mai ales legat de ambiţia a numeroşi psihologi/psihiatri de a deveni îmtemeietori de şcoalǎ, avem mai multe orientări (paradigme) psihoterapeutice: Aceste orientǎri, după felul abordǎrii, se clasificǎ: a) Activ-Directive: 1. tehnici de relaxare; 2. sugestia şi hipnoza; 3. abordarea cognitiv-comportamentală; 4. abordarea umanist-existenţial-experienţială;…
-
Eul ca centru al personalităţii
Virginia Satir propune un model al Eului, ca centru al personalităţii, care este înconjurat de opt aspecte care formează o mandala (înseamnă cerc în limba sanscrită). Cele opt aspecte sunt următoarele: fizic şi nutriţional; intelectual şi emoţional; interacţional şi contextual; senzitiv şi spiritual FIZIC: Reprezintă tot ce ţine de corpul nostru – igienă, mişcare, odihnă sau relaxare. NUTRIŢIONAL: Reprezintă consumul de alimente prin care refacem energia organismului. INTELECTUAL: Adună informaţii prin/din celelalte domenii şi le dă sens, rezolvă probleme, crează. EMOŢIONAL: Reprezintă impresiile noastre despre experienţele trecute şi prezent – teamă, bucurie, furie, tristeţe. INTERACŢIONAL: Reprezintă comunicarea dintre domenii şi cu ceilalţi. Ascultă, vorbeşte, priveşte, scrie, etc. prin limbaj, cultură,…
-
Terapia de familie structurală
Figura de bază a modelului de terapie familială structurală este Salvador Minuchin. Naşterea modelului structutral Terapia de familie structurală Cele mai importante şi mai des întâlnite subsisteme familiale sunt: Trei tipuri de graniţe: Patru surse de stres pentru sistemul familial Patru stadii de dezvoltare care apar în majoritatea familiilor Diagnoza familială Patru elemente de patologie (Walsh & McGrow ) care pot fi urmărite în cadrul unei familii la evaluarea gradului ei de funcţionalitate: Trei faze în terapia structurală: Tehnici: Rolul terapeutului – activ, directiv © Material realizat de Iosif Szenasi. Informatiile din acest articol pot fi preluate numai cu mentionarea sursei.