Drogurile recreaționale: Căutăm confort sau fugim de noi înșine?

De multe ori, în cabinetul meu de psihologie, oamenii îmi vorbesc despre droguri fie cu rușine, fie cu o justificare gândită dinainte. „Nu e ceva serios”, îmi spun. „Doar în weekend.” Sau: „Mă ajută să mă relaxez, să fiu mai eu.” Le ascult povestea. Nu pentru că aș aproba sau dezaproba, ci pentru că știu că în spatele fiecărei substanțe consumate există o nevoie reală, legitimă, care merită înțeleasă, nu judecată.

Ce sunt, de fapt, drogurile recreaționale?

Termenul „recreațional” sugerează ceva ușor, de petrecere, fără consecințe serioase. Și tocmai această etichetă poate fi prima capcană.

Prin droguri recreaționale înțelegem substanțele psihoactive consumate în afara unui context medical precum canabis, cocaină, MDMA (ecstasy), ketamină, ciuperci psilocibine, amfetamine, GHB și multe altele. Unele sunt ilegale, altele se află în zone gri legale, altele, cum ar fi alcoolul, sunt perfect acceptate social, chiar dacă efectele lor neurobiologice nu sunt mai puțin semnificative.

Ceea ce le unește nu este compoziția chimică, ci intenția utilizatorului: a simți mai bine, mai mult, mai altfel.

De ce consumăm? Nevoia reală din spatele substanței

Aceasta este, probabil, întrebarea cea mai importantă și cea la care răspund cel mai rar campaniile de prevenție.

În practica terapeutică, am observat că oamenii nu consumă droguri pentru că sunt slabi sau inconsecvenți (neserioși cu privire la a se lăsa).

Oamenii consumă substanțe pentru că:

• Simt o durere pe care nu știu cum să o numească – anxietate cronică, singurătate, gol interior
• Caută conexiunea – MDMA, de exemplu, produce o senzație de empatie și deschidere pe care unii oameni nu au experimentat-o niciodată în relații reale
• Vor să oprească mintea – ruminatul constant, auto-critica, îngrijorarea obsesivă
• Vor să simtă ceva – în cazul depresiei, amorțeala emoțională poate fi mai insuportabilă decât durerea
• Caută un sentiment de control sau, paradoxal, de abandon

Un studiu publicat în The Lancet (Nutt et al., 2010) a arătat că evaluarea daunelor produse de droguri este profund influențată de context social și că percepția publică diferă dramatic de datele științifice. Alcoolul, de pildă, a fost clasificat drept cea mai dăunătoare substanță la nivel social, chiar mai mult decât heroina sau crack-ul, tocmai pentru că este normalizat și consumat pe scară largă.

Sunt drogurile recreaționale cu adevărat sigure?

Răspunsul meu este că cel mai bine este să considerăm că nu sunt sigure! Riscurile sunt adesea subestimate, mai ales pentru creierul care încă se dezvoltă (copii, adolescenți, adulți tineri), pentru persoanele cu vulnerabilități psihiatrice și în contextul consumului regulat.

Riscurile neurobiologice

Creierul uman funcționează printr-un sistem de recompensă bazat pe dopamină. Substanțele psihoactive „scurtcircuitează” acest sistem, producând eliberări masive și artificiale de dopamină (sau serotonină, în cazul MDMA).

Această stimulare repetată duce la:

• Toleranță – ai nevoie de doze tot mai mari pentru același efect
• Sensibilizare inversă – unele substanțe (stimulantele) produc reacții din ce în ce mai intense la aceeași doză
• Reglare dificilă a emoțiilor fără substanță

Un studiu longitudinal publicat în Psychological Medicine (Volkow et al., 2016) a demonstrat că utilizarea regulată de canabis în adolescență este asociată cu reduceri măsurabile ale materiei cenușii în zonele prefrontale, implicate în luarea deciziilor și reglarea emoțională.

„Dar eu consum ocazional, în weekend..”

Acesta este probabil cel mai frecvent argument pe care îl aud. Și înțeleg logica lui. Dacă nu e zilnic, nu e o problemă, nu?

Realitatea clinică este mai nuanțată. Conceptul de „consum fără risc” există, dar este condiționat de o serie de factori pe care cei mai mulți consumatori nu îi evaluează.

1. Substanța și puritatea ei – drogurile de stradă sunt amestecate frecvent cu substanțe necunoscute
2. Setul psihologic (set) – starea mentală, așteptările, vulnerabilitățile existente
3. Mediul (setting) – cu cine ești, unde, în ce circumstanțe
4. Istoricul personal – traumă nerezolvată, tulburări de dispoziție, predispoziție genetică la dependență

Psihiatrul american Norman Zinberg a introdus în 1984 modelul Drug, Set and Setting. Acest cadru rămâne relevant până astăzi și arată că aceeași substanță poate produce experiențe profund diferite în funcție de acești trei factori.

Episoade psihotice și vulnerabilitate ascunsă

Un exemplu dintr-un context terapeutic (detalii modificate pentru confidențialitate). Andrei, 28 de ani, mi-a descris primul episod psihotic survenit după consumul de canabis. Nu era primul consum, mai fumase. Dar acea noapte a coincis cu o perioadă de stres extrem și privare de somn. A urmat un an de tratament psihiatric și o lungă perioadă de psihoterapie pentru a reconstrui un sentiment de stabilitate interioară.

Canabisul nu a „creat” psihoza din nimic,bdar a declanșat o vulnerabilitate care exista deja, silenţioasă. Am întâlnit la cabinet mai multe asemenea situații.

Cercetările arată că riscul de psihoză este de 2-3 ori mai mare la consumatorii regulați de canabis cu concentrație ridicată de THC (Murray et al., 2017, World Psychiatry).

Ne aduc, oare, beneficiul pe care îl căutăm?

Aceasta este întrebarea cu adevărat importantă! Răspunsul onest este că uneori, pe termen scurt, da. Pe termen lung, rareori, și cu un cost.

Beneficii reale, temporare

Nu am cum să spun că drogurile nu produc niciun efect plăcut sau util. Unele substanțe, în anumite condiții, produc.

• Reducerea inhibiției sociale și sentimentul de conexiune (MDMA, alcool)
• Relaxare și reducerea anxietății (canabis, benzodiazepine)
• Experiențe de tip „insight” – momentele în care o idee sau un sentiment blocat devin brusc clare (substanțe psihedelice)
• Energie și concentrare (amfetamine, cocaină)

Nu este o coincidență că cercetătorii explorează în prezent potențialul terapeutic al unor substanțe psilocibine, MDMA și ketaminei în contexte clinice controlate, cu pregătire psihologică și integrare terapeutică. Studiile de la Imperial College London (Carhart-Harris et al., 2021, New England Journal of Medicine) au arătat că psilocibina administrată cu suport terapeutic poate reduce semnificativ depresia rezistentă la tratament.

Dar, și acesta este un „dar” esențial, diferența dintre terapia asistată de substanțe și consumul recreațional este imensă. Este o diferență de context, intenție, pregătire, integrare, siguranță. Eu unul însă nici în context terapeutic nu recomand consumul de substanțe psihoactive. Alergarea după insight-uri și „stări” este o mare capcană pe termen lung!

Paradoxal, substanța face mai greu de obținut ceea ce promite

Iată un pattern pe care îl văd frecvent în cabinet..

Maria, 34 de ani, consuma MDMA pentru a se simți apropiată de ceilalți la petreceri. Îmi descria că „în fine, poate fi ea”. Dar după câteva luni, s-a observat că în zilele de după consum se simțea și mai izolată, mai incapabilă de conexiune reală, mai critică cu sine. MDMA epuizează rezervele de serotonină, ceea ce duce la un „hangover emoțional” de 2-3 zile în care creierul este literalmente mai puțin capabil să producă stări de bine.

Substanța nu a rezolvat nevoia de conexiune, a amânat-o, simulând-o.

Aceasta este esența paradoxului: drogul face mai vizibilă nevoia pe care o acoperea, în intervalele dintre consumuri.

Ce spune știința despre consumul recreațional în România

Conform datelor EMCDDA (Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie, 2023), România se situează sub media europeană la consumul de substanțe ilicite, dar consumul de alcool rămâne ridicat, iar vârsta de debut scade. Totodată, accesul la servicii de sănătate mintală este limitat, ceea ce face ca drogurile să devină uneori un înlocuitor accesibil pentru sprijin psihologic.

Ce e de făcut?

Dacă te regăsești în vreunul dintre scenariile de mai sus, dacă consumi și te întrebi dacă e bine, sau dacă simți că îți este greu fără substanță, cel mai valoros lucru pe care îl poți face este să vorbești cu cineva.

Nu din obligație. Nu pentru că ești „dependent” sau „bolnav”. Ci pentru că nevoia din spatele consumului este reală și merită o atenție reală.

Psihoterapia nu îți va lua substanța din mână cu forța. te va ajuta, în schimb, să înțelegi câteva lucruri..

• Ce cauți, de fapt – conexiune, calm, sens, control, evitare
• De ce substanța pare să funcționeze și de ce funcționează din ce în ce mai puțin
• Ce alte căi există pentru a satisface aceleași nevoi, cu rezultate care nu dispar dimineața

Concluzie

Drogurile recreaționale nu sunt nici pur rele, nici pur inofensive. Sunt substanțe puternice care interacționează cu un creier complex, într-o viață complexă.

Ceea ce mă preocupă, ca psihoterapeut, nu este judecarea comportamentului tău. Mă preocupă să înțelegem împreună ce cauți, și dacă ceea ce găsești acolo îți servește cu adevărat pe termen lung.

Dacă ai ajuns la acest articol, probabil că ți-ai adresat și tu această întrebare. Acea întrebare nu merită ignorată. Vino să stăm de vorbă. Dacă dorești, îți poți face o programare la psihoterapie. Putem facem psihoterapie în Timișoara sau online.

Bibliografie

1. Nutt, D.J., King, L.A., & Phillips, L.D. (2010). Drug harms in the UK: A multicriteria decision analysis. The Lancet, 376(9752), 1558-1565. https://doi.org/10.1016/S0140-6736(10)61462-6
2. Zinberg, N.E. (1984). Drug, Set, and Setting: The Basis for Controlled Intoxicant Use. Yale University Press.
3. Volkow, N.D., Baler, R.D., Compton, W.M., & Weiss, S.R.B. (2014). Adverse health effects of marijuana use. New England Journal of Medicine, 370(23), 2219-2227. https://doi.org/10.1056/NEJMra1402309
4. Murray, R.M., Quigley, H., Quattrone, D., Englund, A., & Di Forti, M. (2017). Traditional marijuana, high-potency cannabis and synthetic cannabinoids: Increasing risk for psychosis. World Psychiatry, 16(2), 146-147. https://doi.org/10.1002/wps.20411
5. Carhart-Harris, R., Giribaldi, B., Watts, R., Baker-Jones, M., Murphy-Beiner, A., Murphy, R., … & Nutt, D.J. (2021). Trial of psilocybin versus escitalopram for depression. New England Journal of Medicine, 384, 1402-1411. https://doi.org/10.1056/NEJMoa2032994
6. American Psychiatric Association (2022). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, Fifth Edition, Text Revision (DSM-5-TR). APA Publishing.
7. European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction (EMCDDA) (2023). Romania Country Drug Report 2023. Lisbon: EMCDDA. https://www.emcdda.europa.eu/countries/drug-reports/2023/romania
8. Mithoefer, M.C., Feduccia, A.A., Jerome, L., et al. (2019). MDMA-assisted psychotherapy for treatment of PTSD: Study design and rationale for phase 3 trials based on pooled analysis of six phase 2 randomized controlled trials. Psychopharmacology, 236, 2735-2745. https://doi.org/10.1007/s00213-019-05249-5
9. Degenhardt, L., & Hall, W. (2012). Extent of illicit drug use and dependence, and their contribution to the global burden of disease. The Lancet, 379(9810), 55-70. https://doi.org/10.1016/S0140-6736(11)61138-0
10. Siegel, D.J. (2010). Mindsight: The New Science of Personal Transformation. Bantam Books. (Referință pentru mecanismele neuroștiinței aplicate în terapie)