-
Sunt cel mai tare! Sau nu..! – Aşteptări versus realitate
Eu: Doamne, am nevoie de Tine, te rog ajută-mă! Eu: Okay, acum e bine.. mă descurc. Eu: Doamne, din nou îmi e greu, am nevoie de ajutorul Tău. Eu: Okay, acum e bine, mă descurc de aici.. – extras din viaţa mea, a ta şi a tuturor celor pe care îi cunosc Las-o baltă! Recunoaşte că se întâmplă mult prea multe lucruri în tine şi în jurul tău de care nu eşti deloc conştient. Crezi că ştii ce e bine pentru tine şi ştii când te poţi descurca? Oare? Ţi s-a întâmplat să fii 100% sigur că va ieşi bine şi nu a ieşit? Mie da! De ce? Păi.. am spus mai sus,…
-
Sugestii de destresare
Salutare! Ştiu despre tine că eşti om şi că trăieşti pe planeta Terra. Dacă am dreptate, înseamnă că în jurul tău sunt tot felul de surse cu potential de stres. Ce faci pentru a te de-stresa? Cum te destresezi tu? Iată câteva sugestii pe care ţi le pot da eu. Încearcă-le, s-ar putea să îţi fie de folos. Îţi doresc mult succes!
-
Universul ne sprijină în tot ceea ce gândim
Unul din cele mai adanci crezuri din fiecare persoana este „nu sunt suficient de bun”.. Adu-ti aminte ca te-ai criticat atata timp si n-a mers. Incearca sa te accepti si iubesti si vezi ce se va intampla!
-
Dacă nu ştii cât valorezi, vei lăsa nepricepuţii să decidă asta
– Înţeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine şi simt că nu mai am forţa să fac ceva bun… Ajută-mă, învaţă-mă, cum să fac să fiu mai bun? Cum să le schimb părerea oamenilor despre mine? Fără ca măcar să se uite la el, bătrânul îi spuse: – Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea… Apoi, după o mică pauză adaugă: Dacă însă m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate că aş rezolva problema mea mai repede şi aş putea să mă ocup şi de…
-
Ce este dezvoltarea personală
Dezvoltarea personală este un proces care are la bază următoarele elemente: asumarea responsabilităţii pentru propriul proces de învăţare şi dezvoltare auto evaluare periodică (pentru a verifica eficienţa procesului de învăţare) reflecţie (auto-analiză) luare de atitudine/măsuri (implementarea unor schimbări care să ducă spre „mai bine”) La ce foloseşte dezvoltarea personală: te ajută să iţi dezvolţi competenţe(le), devenind şi/sau rămânând astfel bine cotat în mediul tău profesional te ajută să determini direcţii viitoare de carieră te ajută să ai o viaţă mai „liniştită” (cunoscându-te cât mai bine, ajungi să te consideri OK pe tine, dar şi pe ceilalţi) Metode de dezvoltare personală: află care sunt competenţele tale şi nivelul pe care l-ai…
-
Cum se hrăneşte un rechin
Undeva departe, trăia un băiat care s-a angajat ca îngrijitor la un delfinarium, adică la un fel de grădină zoologică pentru peşti, unde se aflau mai multe bazine şi acvarii cu apă de mare. Acolo au fost aduşi şi trăiau toate felurile de peşti din ocean, chiar şi cei mai mari şi mai răi. Băiatul care îi îngrijea voia să-şi facă treaba cât mai bine, aşa că s-a străduit să strângă cât mai multe informaţii despre fiecare peşte oceanic. Din această cauză băiatul trebuia să îşi amintească tot timpul o mulţime de lucruri. Dar el avea noroc pentru că viaţa peştilor îl interesa foarte mult, aşa că ţinea minte tot…
-
Consiliere psihologică
Consilierea psihologică este o intervenţie specifică realizată: (a) în scopul optimizării adaptării, cunoaşterii de sine şi dezvoltării personale şi/sau; (b) în scopul prevenirii apariţiei ori corijării tulburărilor emoţionale, cognitive şi de comportament. Aşa cum consilierea juridică este specifică juristului, consilierea medicală, medicului, etc., consilierea psihologică este apanajul psihologului (David, 2006); Consilierea psihologică se deosebeşte şi de consilierea educaţională şcolară. În timp ce consilierea educaţională/şcolară abordeză probleme de educaţie, formare şcolară şi carieră, consilierea psihologică presupune intervenţia specialistului în optimizare vieţii personale, a relaţiilor, sănătatea mintală şi în ameliorarea problemelor psihologice, prin reglarea vieţii emoţionale şi a comportamentului (David, 2006). Bibliografie: Psihoterapie. (2009, noiembrie 11). Wikipedia, . Preluat la 08:45 EET, noiembrie 11…
-
Psihoterapie vs. consiliere psihologică
Consilierea psihologică se deosebeşte de psihoterapie prin faptul că, în vreme ce psihoterapeutul practică intervenţia psihologică sanogenă adesea în cazurile de tulburări psihice, consilierul psihologic încearcă să sprijine individualităţile în depăşirea impasurilor inerente dezvoltării personale. Consilierul şi psihoterapeutul lucreaza atât individual cât şi pentru optimizarea relaţiilor interpersonale (relaţiile dintre copii şi părinţi, relaţiile dintre soţi, etc) şi/sau autocunoaştere şi dezvoltare personală. Deşi diferite sub aspectul conţinutului (tipul de probleme abordate), consilierea psihologică şi psihoterapia sunt similare sub aspectul procesului şi al mecanismelor activate. Bibliografie: Psihoterapie. (2009, noiembrie 11). Wikipedia, . Preluat la 08:45 EET, noiembrie 11 2009 de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Psihoterapie&oldid=3395815.
-
Ce este psihoterapia
Psihoterapia este o denumire generică dată unui ansamblu de metode şi tehnici de intervenţie asupra psihicului uman aflat în diferite stări de disfuncţie adaptativă (nevroze în special). Mai nimerit ar fi să se vorbească despre “psihoterapii” deoarece fiecare tehnică în parte se revendică teoretic de la una din numeroasele şcoli şi orientări din psihologie. Orientările psihoterapeutice clasice sunt: psihanaliza (sau psihoterapia de inspiraţie freudiană), psihoanaliza (care are la bază sistemul teoretic elaborat de psihiatrul de origine elveţiană Karl Gustav Jung), psihoterapia adleriană (care-şi are inspiraţia în scrierile teoretice ale medicului Alfred Adler), psihoterapia non-directivă (Carl Rogers), terapia comportamentala (Skinner), terapiile cognitiv/comportamentale (Aaron T. Beck, Albert Ellis) etc. De la jumătatea secolului…
-
Psihoterapiile
Psihoterapia poate fi individuală (obiectul intervenţiei este individul), în grup (obiectul intervenţiei este individul inserat într-un grup terapeutic) sau de grup (obiectul intervenţiei este grupul, spre exemplu, cuplu, familie etc.). Pentru simplificarea limbajului, sintagma „de grup” se utilizează adesea şi cu referire la psihoterapia „în grup”. Este evident faptul că intervenţia psihologică este ghidată de mecanismele presupuse a fi implicate în stările de sănătate şi de boală. Aşadar, în funcţie de aceste mecanisme, dar mai ales legat de ambiţia a numeroşi psihologi/psihiatri de a deveni îmtemeietori de şcoalǎ, avem mai multe orientări (paradigme) psihoterapeutice: Aceste orientǎri, după felul abordǎrii, se clasificǎ: a) Activ-Directive: 1. tehnici de relaxare; 2. sugestia şi hipnoza; 3. abordarea cognitiv-comportamentală; 4. abordarea umanist-existenţial-experienţială;…