Se spune că odată un om bogat a intrat într-un bar din Miami. A observat acolo o femeie arfro-americană (neagră) care stătea într-un colț. S-a dus la tejghea, și-a luat portofelul și a strigat: „Barman! O să plătesc pentru ca toți cei din acest bar să bea, cu excepția femeii negre de acolo”. Barmanul a luat banii și a început să servească băuturi gratuite tuturor celor de la bar, cu excepția femeii africane. În loc să se îndepărteze, cea neagră doar s-a uitat la om și a strigat: „Mulțumesc!” Acest lucru l-a înfuriat pe bogat. Așa că, încă o dată, și-a luat portofelul și a strigat: „Chelner! De data aceasta…

Un bărbat zbura cu un balon cu aer cald și la un moment dat și-a dat seama că s-a rătăcit. A coborât până aproape de pământ și a zărit o femeie pe o pajiște. Apropiindu-se de ea, i-a strigat: – Fii amabilă, poți să mă ajuți? Am promis unui prieten că mă întâlnesc cu el, dar nu mai știu unde mă aflu.Femeia i-a răspuns: – Te afli într-un balon cu aer cald, la vreo 10 metri înălțime. Te găsești între 40 și 41 grade latitudine nord, și între 59 și 60 de grade longitudine vest. – Ei, probabil ești inginer de profesie!, spuse omul din balon. – Așa este, răspunse…

Un tânăr oarecare lucra la o fabrică. Mentorul său, un technician cu multă experiență, l-a învățat să vorbească mai puțin, să facă mai multe și să nu se oprească niciodată din a-și dezvolta abilitățile în fiecare aspect al funcționării fabricii. Zece ani mai târziu, bătrânul s-a retras, iar tânărul a devenit el însuși tehnician. El a continuat să-și facă munca cu aceeași dăruire și sârguință pe care le-a învățat de la mentorul său. Într-o zi, l-a vizitat pe mentorul său. Bătrânul a văzut că pare nefericit și l-a întrebat ce îl neliniștește. Tânărul a oftat și și-a revărsat inima: „Am urmat cu precizie instrucțiunile tale în toți acești ani. Indiferent…

Fiica: Tată, de ce se dezordonează lucrurile? Tatăl: Ce vrei să spui? Cum adică de ce se dezordonează lucrurile? Fiica: Ei bine, oamenii petrec mult timp aranjând lucrurile, dar nu îi vezi niciodată petrecând timp dezordonându-le. Lucrurile par să se dezordoneze singure. Iar apoi oamenii trebuie să le aranjeze din nou. Tatăl: Dar lucrurile tale se dezordonează și ele dacă nu le atingi? Fiica: Nu, dacă nu mi le atinge nimeni, nu se face dezordine. Doar dacă tu umbli la ele, sau dacă le atinge altcineva. Se dezordonează, dacă nu sunt eu cea care le manevrez. Tatăl: Da, de aceea nu te las să atingi lucrurile de pe biroul meu.…