-
Ce este dezvoltarea personală
Dezvoltarea personală este un proces care are la bază următoarele elemente: asumarea responsabilităţii pentru propriul proces de învăţare şi dezvoltare auto evaluare periodică (pentru a verifica eficienţa procesului de învăţare) reflecţie (auto-analiză) luare de atitudine/măsuri (implementarea unor schimbări care să ducă spre „mai bine”) La ce foloseşte dezvoltarea personală: te ajută să iţi dezvolţi competenţe(le), devenind şi/sau rămânând astfel bine cotat în mediul tău profesional te ajută să determini direcţii viitoare de carieră te ajută să ai o viaţă mai „liniştită” (cunoscându-te cât mai bine, ajungi să te consideri OK pe tine, dar şi pe ceilalţi) Metode de dezvoltare personală: află care sunt competenţele tale şi nivelul pe care l-ai…
-
Cum se hrăneşte un rechin
Undeva departe, trăia un băiat care s-a angajat ca îngrijitor la un delfinarium, adică la un fel de grădină zoologică pentru peşti, unde se aflau mai multe bazine şi acvarii cu apă de mare. Acolo au fost aduşi şi trăiau toate felurile de peşti din ocean, chiar şi cei mai mari şi mai răi. Băiatul care îi îngrijea voia să-şi facă treaba cât mai bine, aşa că s-a străduit să strângă cât mai multe informaţii despre fiecare peşte oceanic. Din această cauză băiatul trebuia să îşi amintească tot timpul o mulţime de lucruri. Dar el avea noroc pentru că viaţa peştilor îl interesa foarte mult, aşa că ţinea minte tot…
-
Consiliere psihologică
Consilierea psihologică este o intervenţie specifică realizată: (a) în scopul optimizării adaptării, cunoaşterii de sine şi dezvoltării personale şi/sau; (b) în scopul prevenirii apariţiei ori corijării tulburărilor emoţionale, cognitive şi de comportament. Aşa cum consilierea juridică este specifică juristului, consilierea medicală, medicului, etc., consilierea psihologică este apanajul psihologului (David, 2006); Consilierea psihologică se deosebeşte şi de consilierea educaţională şcolară. În timp ce consilierea educaţională/şcolară abordeză probleme de educaţie, formare şcolară şi carieră, consilierea psihologică presupune intervenţia specialistului în optimizare vieţii personale, a relaţiilor, sănătatea mintală şi în ameliorarea problemelor psihologice, prin reglarea vieţii emoţionale şi a comportamentului (David, 2006). Bibliografie: Psihoterapie. (2009, noiembrie 11). Wikipedia, . Preluat la 08:45 EET, noiembrie 11…
-
Psihoterapie vs. consiliere psihologică
Consilierea psihologică se deosebeşte de psihoterapie prin faptul că, în vreme ce psihoterapeutul practică intervenţia psihologică sanogenă adesea în cazurile de tulburări psihice, consilierul psihologic încearcă să sprijine individualităţile în depăşirea impasurilor inerente dezvoltării personale. Consilierul şi psihoterapeutul lucreaza atât individual cât şi pentru optimizarea relaţiilor interpersonale (relaţiile dintre copii şi părinţi, relaţiile dintre soţi, etc) şi/sau autocunoaştere şi dezvoltare personală. Deşi diferite sub aspectul conţinutului (tipul de probleme abordate), consilierea psihologică şi psihoterapia sunt similare sub aspectul procesului şi al mecanismelor activate. Bibliografie: Psihoterapie. (2009, noiembrie 11). Wikipedia, . Preluat la 08:45 EET, noiembrie 11 2009 de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Psihoterapie&oldid=3395815.
-
Ce este psihoterapia
Psihoterapia este o denumire generică dată unui ansamblu de metode şi tehnici de intervenţie asupra psihicului uman aflat în diferite stări de disfuncţie adaptativă (nevroze în special). Mai nimerit ar fi să se vorbească despre “psihoterapii” deoarece fiecare tehnică în parte se revendică teoretic de la una din numeroasele şcoli şi orientări din psihologie. Orientările psihoterapeutice clasice sunt: psihanaliza (sau psihoterapia de inspiraţie freudiană), psihoanaliza (care are la bază sistemul teoretic elaborat de psihiatrul de origine elveţiană Karl Gustav Jung), psihoterapia adleriană (care-şi are inspiraţia în scrierile teoretice ale medicului Alfred Adler), psihoterapia non-directivă (Carl Rogers), terapia comportamentala (Skinner), terapiile cognitiv/comportamentale (Aaron T. Beck, Albert Ellis) etc. De la jumătatea secolului…
-
Psihoterapiile
Psihoterapia poate fi individuală (obiectul intervenţiei este individul), în grup (obiectul intervenţiei este individul inserat într-un grup terapeutic) sau de grup (obiectul intervenţiei este grupul, spre exemplu, cuplu, familie etc.). Pentru simplificarea limbajului, sintagma „de grup” se utilizează adesea şi cu referire la psihoterapia „în grup”. Este evident faptul că intervenţia psihologică este ghidată de mecanismele presupuse a fi implicate în stările de sănătate şi de boală. Aşadar, în funcţie de aceste mecanisme, dar mai ales legat de ambiţia a numeroşi psihologi/psihiatri de a deveni îmtemeietori de şcoalǎ, avem mai multe orientări (paradigme) psihoterapeutice: Aceste orientǎri, după felul abordǎrii, se clasificǎ: a) Activ-Directive: 1. tehnici de relaxare; 2. sugestia şi hipnoza; 3. abordarea cognitiv-comportamentală; 4. abordarea umanist-existenţial-experienţială;…
-
Cele mai importante momente ale etapelor istorice ale evoluţiei ideilor şi practicilor terapeutice
Omul este o fiinţă funciarmente neliniştită. El îşi caută permanent “liniştea” şi “starea de echilibru”. Este o fiinţă oscilantă şi nemulţumită care tinde către împlinire. El aspiră permanent către starea de echilibru şi perfecţiune. Este o aspiraţie în care sunt concentrate atât idealurile moral-spirituale, precum şi cele logice şi sufleteşti. Aceasta a dus la dihotomia “Bine/Rău”. Binele este condiţia stării de sănătate, de echilibru fizic, sufletesc şi moral. Răul este ruperea unităţii şi tulburarea stării de echilibru fizic, sufletesc şi moral al omului. Răul este atât boala, cât şi păcatul. Corelată cu istoria culturală a sănătăţii şi a bolii, este istoria culturală, atât morală, medicală cât şi psihologică, a terapeuticii. Ele fiind inseparabile, vom prezenta în continuare, cele mai importante momente ale etapelor istorice ale evoluţiei ideilor şi…
-
Tratat de psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi
Sanatatea mintala reprezinta domeniul principal de interes pentru cei care imbratiseaza cariera de psiholog, iar psihologia clinica constituie una dintre cele mai atractive dar si cele mai dificile ipostaze profesionale. Este un domeniu in care sunt necesare cunostinte aprofundate, capacitatea de a lucra in echipa, precum si deschiderea catre interdisciplinaritate.
-
Cine suntem? Emoţii negative..
Trufia şi dispreţul faţă de oameni generează lipsa dorinţei de a trăi, sentimentul pierderii sensului vieţii. Ura este o forţă care te leagă de persoana pe care o urăşti. Ancorarea de înţelepciune dă naştere dispreţului. Acesta începe de la cap. De aceea se blocheză biocâmpul în regiunea capului. În curând, dispreţul se întoarce împotriva propriei persoane. De aceea, se deteriorează câmpul în jurul rinichilor şi apare distrugerea acestora. Dragostea are o mare putere de vindecare fizică, mentală, emoţională şi spirituală. Plăcerea de a bârfi, minţi şi răni alţi oameni provoacă efecte karmice devastatoare pentru sufletul care critică. El se condamnă singur să trăiască în închisoarea neliniştii interioare. Adevărata cauză a…
-
Legea oglindirii. Fragment din „Umbra” de A. Nuta
LEGEA OGLINDIRII este, tehnic vorbind, o lege a rezonanţei, deoarece creează situaţii şi pune în legătură persoane între care există afinităţi. Altfel spus, persoanele care vibrează pe aceeasi lungime de undă, indiferent dacă sunt conştiente sau nu, SE ATRAG una pe cealaltă. Uneori atracţia inconştientă este repolarizată în conştient ca respingere, dar asta nu trebuie să ne inducă în eroare. RESPINGEREA NU EXISTĂ FĂRĂ ATRACŢIE ! Tot ce se întâmplă e ţesut în laboratoarele inconştientului şi are un sens pe care îl numesc spiritual: să ne cunoaştem, să ne asumăm pe deplin şi să ne manifestăm creator potenţialul. Nu cred că există vreun suflet care să nu tânjească după această…