Anxietatea de moarte (tanatofobia) – Ce este și cum o tratăm?

Anxietatea de moarte este unul dintre subiectele des întâlnite în psihoterapie. Atunci când apare, oamenii, desigur, se sperie. Se sperie nu doar de gândul despre moarte care le vine, ci și de faptul că le-a venit gândul acesta, care până în acel moment nu era atât de prezent. Sigur că fiecare dintre noi știm că vom muri la un moment dat, dar împingem acest gând undeva cât mai departe de conștient și ne trăim viața fără focus pe acest aspect.

Teama de moarte este firească!

Fiecare ființă cu rațiune își dorește ca să supraviețuiască și fuge de ceea ce are impresia că îi pune viața în pericol.

Era la un moment dat o filmare foarte interesantă pe internet cu un făt care, în burta mamei sale fiind, se ferea de instrumentul medical care voia să îl avorteze. Încă din burta mamei vrem să supraviețuim și avem instinctul de supraviețuire.

Frica de moarte versus tanatofobia

Tanatofobia este frica exagerată de moarte. Ea apare atunci când ideea morții noastre sau a cuiva drag nouă ne invadează gândurile și nu reușim să ne eliberăm de ea.

Tanatofobia nu este o boală în sine, ci este mai degrabă un simptom al anxietății. Dar, chiar dacă nu este o boală, în mod cert are puterea de a tulbura mult liniștea omului.

Cum se tratează frica de moarte?

Anxietatea de moarte se poate trata (în sensul de aborda) relativ ușor prin psihoterapie. Psihoterapeutul poate ajuta omul ca să înțeleagă că frica de moarte este ceva firesc și că este normal ca să ne temem de moarte.

Cum era vorba aceea..? „Cu toții vrem să ajungem în rai, dar nimeni nu vrea să moară.”

Dincolo de acest aspect însă, în ședințele de psihoterapie pe care le fac eu, focusul se pune pe reducerea anxietății în general și pe discuțiile despre sensul vieții.

Unul din factorii declanșatori ai anxietății de moarte este lipsa sau pierderea sensului vieții.

Atunci când omul duce o viață cu sens, nu se mai concentrează atât de mult pe moarte.

Lipsa de sens a vieții

Ajungând să discutăm despre sensul vieții, ne dăm seama că, de fapt, viața nu are niciun sens. Adică, viața nu are un sens din oficiu. Nu ne naștem pe această lume cu un bilețel care să zică ceva de genul… „Tu, Iosif, ai ca sens al vieții tale să îi ajuți pe oameni prin psihoterapie.”

Faptul că viața nu are niciun sens poate fi anxiogen până când conștientizăm că acest lucru este de fapt ceva bun. Pentru ca neavând un sens din oficiu, putem da noi sens vieții noastre. Putem să decidem noi care este menirea noastră pe această lume. Apoi, mai rămâne să punem în practică lucrurile care dau sens vieții noastre.

Un aspect important despre sensul vieții este că acesta poate să nu fie stabil pe parcursul vieții. Putem avea un sens al vieții la 7 ani, altul la 15, altul la 30 și altul la 60 de ani. Oamenii sunt dinamici, și, adesea, la fel este și sensul vieții noastre.

De asemenea, este foarte posibil – și chiar indicat – să nu avem doar un singur sens al vieții. Adică, pot fi mai multe lucruri care să ne împlinească. Astfel, dacă pierdem unul din sensurile vieții noastre, mai avem altele.

Spre exemplu, pentru cineva, a fi părinte, a avea copii, poate fi sensul în viață. Dar, odată crescuți copiii, care mai este sensul vieții? Dacă părintele nu are și un alt sens al vieții, atunci va tinde să transmită copilului mesajul Nu crește (nu sunt pregătit să te las să devii om mare și să pleci de lângă mine) și, dacă copilul devine adult și pleacă de acasă, s-ar putea ca părintele să intre în depresie experimentând sindromul cuibului gol.

Așadar, una dintre metodele cele mai importante de combatere al anxietății de moarte este găsirea sensului vieții noastre!

Lecturi recomandate despre anxietatea de moarte

Moartea este un subiect complex. Atât de complex încât psihologul Irvin Yalom a scris aproape jumătate de cartea Psihoterapia existențială pe acest subiect și același subiect apare în multe dintre celelalte cărți ale sale.

Psihologul Elisabeth Kubler-Ross a scris și ea o carte, „Despre moarte şi a muri. Harta marii transformări” pe acest subiect.

Apoi, mai are și ortodoxia o grămadă de cărți pe acest subiect. Una dintre ele fiind cea a mitropolitului Ierotheos Vlachos, numită Viața după moarte.

Ortodoxia, creștinismul în general, vine cu un colac de salvare pentru anxietatea noastră de moarte: viața de apoi. Din perspectiva creștină, moartea, așa cum ne referim la ea în acest articol, este doar un punct pe axa vieții. În perspectiva creștină, moartea presupune doar moartea trupului fizic, sufletul omului continuând se existe, să ființeze. Din acest motiv nu este corect din perspectivă creștină să spunem că cineva a trecut în neființă.

În fine, după cum vedeți, subiectul este unul foarte vast și merită explorat! Deși nu este un subiect ușor, explorându-l și prelucrându-ne anxietatea de moarte, vom putea trăi o viață mult mai frumoasă!