Tinerii sunt viitorul! Trebuie să ne concentrăm pe ei! Da.. dar NU!

Am tot auzit că tineretul este viitorul țării. Că trebuie să ne concentrăm pe ei, că trebuie cu necesitate ca să îi formăm, să îi educăm. Perspectiva aceasta nu este tocmai rea, dar nu este nici suficientă, aș îndrăzni să spun. Propun ca să lărgim puțin cadrul!

A educa tineretul presupune pe de o parte predarea de informații obiective (la școală, spre exemplu), dar mai presupune și predarea de informații subiective (în special în familie). Vezi această înregistrare video despre drivere și injoncțiuni.

„Fut**uți mama ta de copil! Ți-am spus să nu mai înjuri!”

Contează mai puțin ce îi învățăm pe copii în cuvinte, dacă noi înșine nu suntem un model de urmat în fapte. Degeaba invităm copilul să nu înjure, dacă noi înjurăm!

Propunerea mea este ca pe lângă focusul pe educarea copiilor – aspect foarte important de altfel -, să ne concentrăm pe educarea și pe îmbunătățirea noastră ca adulți! Dacă noi, ca adulți ne îmbunătățim, atunci copiii vor lua exemplu de la noi.

Nu putem învăța pe cineva ceva ce noi înșine nu știm!

Da, tinerii sunt viitorul, însă adulții de astăzi sunt cei care vor fi copiați de aceștia, mai mult sau mai puțin ca la indigo. Așa că, din această perspectivă am putea spune că adulții sunt viitorul țării!

„E defect, ți l-am adus ca să îl repari!”

Am întâlnit multe situații la cabinet în care părinții neștiind ce să mai facă cu copilul, m-au contactat ca să îl aducă la terapie ca să îl „repar”. Nu pot accepta așa o provocare! În primul rând pentru că eu nu cred că copilul este defect!

Când primesc asemenea solicitări, invit toată familia în cabinet. Aproape instant primesc răspunsul că „ei”, adică familia, sunt OK, ei nu au nicio problemă, copilul e problema. După ceva timp de lămurire, unele familii acceptă să vină, altele își spun în sine că sunt nebun și caută un alt terapeut care va accepta că al lor copil are probleme și va încerca să îl repare.

Familiile care vin la cabinet vor avea ocazia ca să vadă de unde vine problema care se manifestă la copil.

Exemplu de caz: O mamă vine la cabinet cu fiica ei (~12 ani) care este descrisă de aceasta ca fiind introvertită, cu stimă de sine scăzută, nu are prieteni și având alte asemenea dificultăți.

Lucrând cu ei observ foarte repede că nici mama ei nu este tocmai încrezătoare în sine. Este mai degrabă singuratică, iar atunci când fiica se apropie de alți copii în încercarea de a-și face prieteni, mama mereu are ceva de comentat despre aceștia. Nimeni nu pare a fi suficient de bun pentru a fi prieten cu fiica ei. Dar, în același timp se așteaptă ca fiica ei să aibă prieteni!

Iată un exemplu în care fiica a copiat mama. Desigur, a făcut asta la nivel inconștient. Iar mama, în încercarea de a o repara pe fiică, de fapt vrea să se repare pe sine.

Dacă mama va lucra pe sine și își va îmbunătăți persoana și viața, sunt șanse foarte mari ca și fiica ei să îi urmeze exemplul.

Așa cum nu este de acuzat fiica pentru limitările pe care le are, nu este de acuzat nici mama!

Fiecare dintre noi facem cât de bine știm și putem! Dar.. este datoria și responsabilitatea noastră să încercăm să facem mai mult! Să fim conștienți de faptul că, fie vrem, fie nu vrem, suntem un exemplu pentru cei din jurul nostru! Mai ales pentru copii!

Ca să putem da altora sfaturi, trebuie ca mai întâi să fim noi un bun exemplu! Desigur, pe cât de bun putem fi! Azi mai bun ca ieri, mâine mai bun ca azi! Îmbunătățirea noastră în timp este în sine un exemplu bun pentru tineri!

Lumea se schimbă prin exemplul tău, nu prin opinia ta.

Paulo Coelho