Îmi aduc aminte că în urmă cu câțiva ani am fost contactat de un bărbat care ar fi vrut să lucreze un un psihoterapeut femeie. Cum a ajuns la mine nu știu. Cert este că nu a făcut programare la mine, insistând pe ideea că vrea să lucreze cu o femeie.

De aici se naște în mod firesc o întrebare cât se poate de serioasă și legitimă..

Este mai bine să lucrezi cu un psihoterapeut bărbat sau femeie?

Răspunsul nu este unul de tipul alb-negru. Deși eu cred că genul psihoterapeutului nu ar trebui să conteze rațional și obiectiv vorbind, subiectiv și emoțional vorbind însă este clar că pentru mulți oameni contează.

Unii au prejudecăți despre un anumit gen și atunci îl preferă pe celălalt. Alții consideră că ar putea să-i înțeleagă mai bine cineva de același sex sau, din contră, cineva de sexul opus. Alții aleg un psihoterapeut pe criterii de aspect fizic.

Vedem așadar că pot fi multe motive pentru care cineva ar putea avea preferințe. Profesional vorbind însă, eu sunt convins că un terapeut poate fi bun indiferent de genul său.

Eu, spre exemplu, psihoterapeut bărbat fiind, nu țin cu cineva doar pentru că este bărbat, sau cu doamnele doar pentru că poate arată bine sau poate sunt mai vulnerabile din anumite perspective. Caut să-i înțeleg pe ambii. Consider că suntem egali cu toții și eu lucrez cu un om în primul rând, abia după aceea omul este bărbat sau femeie.

Terapia mea personală am făcut-o în decursul anilor atât cu bărbați cât și cu femei și fiecare terapeut, fie bărbat, fie femeie, a avut rolul său la momentul acela. Eu personal nu am văzut nicio legătură între genul terapeutului și succesul terapeutic, ci mai degrabă între dezvoltarea personală pe care a făcut-o terapeutul și succesul terapeutic. Nici măcar studiile oficiale nu mi s-au părut atât de relevante pe cât a fost terapia personală bine făcută a terapeutului.

Dacă psihoterapeutul nu și-a făcut terapia personală așa cum trebuie, celelalte aspecte au un impact mult mai mic. Că e femeie sau bărbat, că are formare în X abordare sau Y abordare este aproape irelevant dacă terapeutul are, spre exemplu, un egoism mult prea mare, dacă crede că le știe pe toate, dacă are prejudecăți pe care le prezintă clienților ca fiind realitatea și așa mai departe.

Așadar, nu cred că este mai bine neapărat să lucrăm cu un psihoterapeut bărbat sau femeie, ci cred că putem avea preferințe bazate pe criterii subiective. Cred că este important ca relația terapeutică să ofere suficientă siguranță și încredere pentru ca omul să poată vorbi autentic despre ceea ce trăiește. Sugestia mea este să testăm, să încercăm să vedem cum ne simțim. Recomand să alegem un terapeut în primul rând pe criterii de pregătire și experiență și abia apoi pe criterii de gen.