Economia stroke-urilor

Stroke-ul este un concept introdus de Claude Steiner, psihoterapeut analist tranzacţional, în anii ’60. Termenul stroke este unul din conceptele de bază ale Analizei Tranzacţionale, o noţiune fundamentală, imposibil de tradus în limba română printr-un singur cuvânt sau o expresie. O traducere posibilă ar fi „dezmierdare”, însă stroke-ul nu se referă doar la aspecte pozitive.

Definiţia dată de Eric Berne, fondatorul analizei tranzacţionale, este „orice act care implică recunoaşterea celuilalt”, pozitiv sau negativ, aș mai adăuga eu. (Berne, 1964).

Putem distinge diferite tipuri de stroke-uri.

Stroke-urile pot fi:

• verbale şi nonverbale;
• pozitive şi negative;
• condiţionate şi necondiţionate.

Aceste tipuri se pot combina:

• Stroke verbal, pozitiv, necondiţionat: „Te iubesc!”;
• Stroke verbal, negativ, necondiţionat: „Te urăsc!”;
• Stroke nonverbal, pozitiv, necondiţionat: un salut făcut cu mâna;
• Stroke nonverbal, negativ, necondiţionat: pumnul ridicat ameninţător;
• Stroke verbal, pozitiv, condiţionat: „Ai făcut o treabă bună!”;
• Stroke verbal, negativ, condiţionat: „Nu faci nimic bun niciodată!”;
• Stroke nonverbal, pozitiv, condiţionat: o imbrăţişare dată cuiva cine te-a ajutat;
• Stroke nonverbal, negativ, condiţionat: o palmă primită după ce ai spus ceva unei persoane.

Cercetările au arătat că, între a primi stroke pozitiv, a nu primi nici un stroke şi a primi stroke negativ, cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unui om este lipsa de stroke-uri, ceea ce concordă cu binecunoscuta vorbă: „Iubeşte-mă, urăşte-mă, dar nu mă uita!”. Eric Berne afirmă că oamenii au o foame de stroke-uri, o foame similară cu cea de hrană, care dacă nu este satisfacută poate duce la tulburări, patologie sau chiar deces.

Într-un cunoscut experiment au fost observaţi bebeluşi crescuţi la case de copii. Acestia erau bine hrăniţi, curaţi şi aveau căldură. Totuşi, ei erau mult mai expuşi problemelor fizice şi emoţionale decât copiii crescuţi de mamele lor sau alţi îngrijitori direcţi. Cercetătorii au tras concluzia că ceea ce le lipsea copiilor de la orfelinat era stimularea. Nu aveau nimic la ce să se uite toată ziua, în afara pereţilor albi ai camerelor lor. În plus, aveau prea puţin contact fizic cu cei ce îi îngrijeau. Le lipseau atingerile, mângâierile, alintările pe care bebeluşii le primesc în mod normal de la cei ce îi îngrijesc (J. Stewart, V. Joines, 2007, p.60).

Teoria strokeurilor ne ajută să înțelegem cum ajungem să avem parte de puțină căldură în interacțiunile noastre și ce putem face pentru a schimba asta.

Iată un exemplu de schimb de stroke-uri: Mergeţi pe stradă şi observaţi un vecin care se apropie. Când vă întâlniţi spuneţi: „Ce timp frumos”, vecinul zâmbeşte şi spune: „Da, aşa este”.

Aşadar, un stroke este o unitate de recunoaştere. Putem vedea un stroke pozitiv ca pe o mică bucăţică de iubire dată de către o persoană şi primită de alta. Cu toţii avem nevoie de stroke-uri şi unii chiar se străduiesc din greu să le obţină (prin a lucra prea mult sau prin a fi mult prea drăguţi faţă de cei din jur).

Un aspect important al stroke-urilor este că acestea sunt gratuite şi pot fi date oricui.

Și atunci, cum se face că nu toţi dăm şi primim stroke-uri, deşi acestea au puterea să ne facă să ne simţim mai bine?

Claude Steiner afirmă că acest lucru se întâmplă datorită unor reguli de economie a stroke-urilor şi sugerează că această economie funcţioneză similar cu economia bazată pe bani. Odată ce ajungem să fim limitaţi din punct de vedere financiar, ajungem să muncim din greu pentru a obţine mai mult şi să putem avea nevoile bazale satisfăcute.

Oamenii pot fi controlaţi prin crearea de probleme economice. La fel se întâmplă şi în cazul stroke-urilor, cel putin aşa afirmă Steiner. El sugerează că fiecare dintre noi am fost îndoctrinaţi de către părinţi cu cinci reguli foarte restrictive referitor la stroke-uri. Părinţii noştri ne dădeau stroke-uri limitate determinându-ne astfel să muncim din greu pentru fiecare dintre ele. Copilul învaţă repede că pentru a le obţine trebuie să se comporte aşa cum vor tata şi mama. Aşa ajungem ca şi noi, la rândul nostru, să fim reticienţi în a da şi primi stroke-uri, deşi, în realitate, nu este cazul, stroke-urile sunt la îndemâna noastră mereu şi sunt nelimitate.

Iată cele cinci reguli de stroke-uire pe care le învăţăm în copilărie şi datorită lor ajungem să limităm factorul „bunăstare” a vieţii noastre.

1. Nu da stroke-urile pe care doreşti să le dai
   Nu ar fi frumos să putem da un stroke atunci când simţim că vrem să facem acest lucru? Uneori însă avem tendinţa să ne reţinem din a spune lucruri frumoase despre alţii. Apoi momentul trece şi nu mai spunem nimic. Ce păcat..
2. Nu cere stroke-urile de care ai nevoie
   Există un mit care spune că „stroke-urile pe care le ceri nu valorează nimic”. Prin urmare, unora le este caracteristic să nu ceară ceea ce au nevoie şi să aştepte pasiv ca celălalt să ghicească şi să le dea ceea ce îşi doresc. Este OK să cerem să ni se spună vorbe frumoase şi dacă ni se spun, nu înseamnă că persoana care le spune nu este sinceră.
3. Nu accepta stroke-urile pe care le doreşti
   Sunt multi oameni cărora le este greu să accepte strokuri. Ei se simt expuşi sau ruşinaţi şi schimbă repede subiectul atunci când cineva spune vorbe frumoase despre ei. Un stroke este un cadou pentru tine, dacă e pozitiv şi sincer, ia-l, simte-l. Apoi, în momentele mai putin fericite, adu-ţi aminte de aceste strokuri şi încălzeşte-te cu ele.
4. Nu refuza stroke-urile pe care nu le vrei
   V-aţi gândit vreodată să nu luaţi în seamă comentariile negative ale celorlalţi şi să le ignoraţi pur şi simplu? Chiar nu suntem obligaţi să punem la suflet lucrurile negative care ni se spun. Putem în schimb să ne aducem aminte de vorbele frumoase care ni-au fost adresate în trecut.
5. Nu-ţi oferii stroke-uri
   De ce să nu fim drăguţi cu noi înşine? De ce sa nu vorbim frumos despre noi şi chiar să credem ceea ce afirmăm? Stroke-urile pe care ni le oferim pot fi şi sub forma unor mici sărbatoriri (de ex. a unui succes obţinut). Poate fi absolut orice ce creşte nivelul endorfinei şi ne face să ne simţim mai bine.

Toate aceste reguli de stroke-uire prezentate mai sus le-am învăţat în copilărie dar.. orice învăţ are şi un dezvăţ. Haideţi să facem revoluţie şi să întoarcem aceste reguli cu capul în jos obţinând astfel altele care ne sunt de un folos mult mai mare.

1. Da-ţi stroke-urile pe care vreţi să le daţi
2. Cereţi stroke-urile de care aveţi nevoie
3. Acceptaţi stroke-urile pe care le primiţi
4. Nu acceptaţi stroke-urile pe care nu le vreţi
5. Oferiţi-vă vouă înşivă stroke-uri (multe)

Aceste reguli noi au puterea să ne ofere o viaţă plină de căldură şi sentimentul că suntem acceptaţi şi iubiţi. Aduceţi-vă aminte să daţi stroke-uri autentice, cele false dor.

Odată ce începem să dăm şi să primim tot mai multe stroke-uri îi încurajăm pe ceilalţi să fie mai deschişi şi apropiaţi. S-ar putea să fie nevoie de o perioadă de învăţare până a da şi a primi strokeuri devine ceva natural dar, odată ajunşi acolo, percepţia noastră asupra lumii înconjurătoare se poate schimba în sens pozitiv.

P.S. Știai că îți poți re-romantiza relația cu ajutorul stroke-urilor?

Sursă:
Szenasi, I. (2010). Economia stroke-urilor. In M. Albu (Ed.). PSIHOLOGIA – Între provocări şi soluţii (pg. 167-173.). Cluj Napoca: AGONAUT.