Efectul Matei în psihologie. De ce avantajele și dezavantajele se adună în timp
Ai observat că persoanele care au deja succes primesc, de multe ori, și mai multe oportunități, în timp ce cele care pornesc din urmă par să rămână tot mai departe? Tiparul acesta are un nume. Se numește efectul Matei. Este un concept din sociologie și psihologie care explică de ce avantajele, dar și dezavantajele, se acumulează în timp și de ce diferențe mici la început pot deveni diferențe mari mai târziu.
În acest articol vedem de unde vine termenul, cum funcționează la nivel psihologic, ce legătură are cu stima de sine și cu sănătatea mintală și, mai ales, ce poți face ca să nu rămâi prins în el.
Ce este efectul Matei?
Efectul Matei, numit și avantaj cumulativ, descrie fenomenul prin care cel care are deja resurse, recunoaștere sau abilități tinde să primească și mai multe, în timp ce cel care are puține resurse tinde să rămână în urmă. Pe scurt: cei bogați se îmbogățesc și mai mult. Dar nu e vorba doar despre bani.
Efectul apare în:
- educație și învățare (cine începe bine, învață mai ușor și mai repede);
- carieră (cine are deja un nume primește proiecte, invitații și credit);
- relații și rețele sociale (cine are deja o rețea largă își face mai ușor alte contacte);
- mediul online (conturile și conținuturile deja populare sunt amplificate și mai mult).
În termeni simpli, efectul Matei este un fel de „dobândă compusă” aplicată vieții sociale și psihologice. Un avantaj mic de la început crește, pas cu pas, într-unul considerabil.
De unde vine numele: de la Evanghelie la sociologie
Termenul a fost introdus în sociologie de Robert K. Merton, într-un articol din 1968 publicat în revista Science, inspirat fiind de versetul din Evanghelia după Matei (25:29): „Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua”.
Merton a observat că, în lumea științifică, oamenii de știință deja celebri primesc, de regulă, mai mult credit pentru o descoperire decât cercetătorii mai puțin cunoscuți care au contribuit în aceeași măsură. Recunoașterea merge, adică, mai ușor către cei care o au deja.
De atunci, conceptul a fost folosit în educație, economie, psihologie și chiar în studiul rețelelor, unde un mecanism asemănător se numește „atașament preferențial”, cei care au deja multe conexiuni primesc și mai multe.
Exemple de efect Matei în viața de zi cu zi
La școală. Un copil care învață devreme să citească fluent citește mai mult, își extinde vocabularul și înțelege mai bine textele, ceea ce îl ajută să citească și mai mult. Un copil care întâmpină dificultăți poate evita lectura, iar diferența dintre ei crește. Psihologul Keith Stanovich a descris acest tipar în 1986 drept „efecte Matei în învățarea cititului”.
La locul de muncă. O persoană care a primit un proiect important primește mai ușor și următoarele proiecte. Cineva cu aceeași competență, dar cu mai puțină vizibilitate, poate rămâne neobservat.
În relații. O persoană cu încredere în sine se expune mai ușor în grupuri, cunoaște oameni noi și capătă și mai multă încredere. Pentru o persoană timidă sau anxioasă, drumul poate arăta invers. Aceasta evită, rămâne singură, iar sentimentul de izolare se adâncește.
Pe rețelele sociale. Postările cu multe aprecieri sunt afișate mai multor oameni, deci primesc și mai multe aprecieri. Popularitatea se hrănește singură, indiferent de calitatea conținutului.
Mecanismele psihologice din spatele efectului
Efectul Matei nu este doar o chestiune de „noroc” sau de „sistem”. În spate funcționează și procese psihologice bine cunoscute:
- Așteptările celorlalți. Cercetările despre efectul Pygmalion (Rosenthal și Jacobson, 1968) sugerează că așteptările pe care le au profesorii, managerii sau părinții pot influența performanța. Rezultatele au fost discutate și nuanțate de studiile ulterioare, însă ideea de bază rămâne utilă. Oamenii în care cineva crede primesc mai multă atenție, mai mult feedback și mai multe șanse.
- Autoeficacitatea. Conform lui Albert Bandura, credința că ești capabil să faci față unei sarcini influențează efortul depus, perseverența și alegerile pe care le faci. Succesele timpurii cresc autoeficacitatea, iar aceasta duce, la rândul ei, la noi succese.
- Euristica autorității și a validării sociale. Avem tendința de a avea mai multă încredere în cei care par deja validați de ceilalți. Un nume cunoscut face o idee să pară mai bună.
- Stresul și lipsa resurselor. Cercetările despre mentalitatea penuriei (Mullainathan și Shafir) arată că problemele financiare sau lipsa de timp consumă resurse cognitive și pot îngreuna luarea deciziilor pe termen lung. Astfel, dezavantajul poate genera alt dezavantaj.
Efectul Matei și sănătatea mintală
În cabinet, aceste mecanisme apar adesea sub alte forme.
Spre exemplu:
- Comparația socială. Când te raportezi la persoane aflate înaintea ta, poți ajunge să crezi că „am pierdut trenul” sau că „ceilalți au oricum o poziție mai bună”.
- Sindromul impostorului. Chiar și cei care au avut succes timpuriu pot simți că nu merită ce au primit și că vor fi „demascați” ca fiind inadecvați.
- Perfecționismul. Presiunea de a menține avantajul acumulat poate duce la epuizare și la frica de a greși.
- Spirala evitării. Aici este o analogie utilă, nu un termen științific. La fel cum succesul atrage succes, anxietatea poate atrage evitare. Cu cât eviți mai mult o situație, cu atât pare mai amenințătoare și cu atât pierzi mai multe ocazii de a-ți dovedi că te poți descurca.
- Neputința învățată. Când mai multe încercări repetate par inutile, poate apărea convingerea că „oricum nu pot schimba nimic”.
Important: faptul că avantajele se cumulează nu înseamnă că ești condamnat la o anumită traiectorie. Înseamnă doar că punctul de pornire contează, iar primii pași contează și mai mult.
Efectul Matei nu este destin!
Cunoașterea mecanismului îți dă deja o parte din putere. Iată câteva direcții concrete:
- Numește tiparul. Când te surprinzi gândind „ceilalți o duc mai bine pentru că au avut noroc/relații”, observă că poate fi vorba despre un avantaj cumulat, nu despre o valoare personală mai mică sau mai mare.
- Pornește de la pași mici. Obiectivele mici și realiste creează „victorii timpurii”, care cresc autoeficacitatea. Un succes mic, repetat, valorează mai mult decât un plan mare amânat.
- Caută feedback și sprijin. Un mentor, un grup de suport sau un prieten de încredere îți poate oferi tocmai acea validare și acel acces de care avantajul cumulativ te-ar fi putut priva.
- Redefinește măsura succesului. Dacă singurul criteriu este comparația cu ceilalți, vei pierde mereu. Alege criterii care țin de valorile tale, precum ce contează pentru tine, nu doar ce arată bine din exterior.
- Exersează autocompasiunea. Cercetările lui Kristin Neff arată că o atitudine blândă față de sine, în locul autocriticii dure, sprijină motivația și reziliența.
- Fii tu cel care oferă. Dacă ești într-o poziție de avantaj, poți folosi efectul în sens pozitiv. Oferă credit, vizibilitate și șanse și celor care nu le au încă.
Efectul Matei și efectul Matilda
În 1993, istoricul Margaret Rossiter a numit efectul Matilda fenomenul prin care contribuțiile femeilor de știință au fost minimalizate sau atribuite colegilor bărbați. Este o formă specifică de dezavantaj cumulativ, care arată că efectul Matei nu acționează la fel pentru toți. Stereotipurile și inegalitățile preexistente pot amplifica diferențele.
Când să te adresezi unui psiholog sau psihoterapeut
Poți lua în considerare ajutorul unui specialist dacă:
- te simți blocat într-un tipar de evitare, de autocritică sau de comparație constantă;
- ai senzația persistentă că „oricum nu mai are rost” să încerci;
- stima de sine scăzută, anxietatea sau epuizarea îți afectează munca, relațiile sau somnul;
- vrei să înțelegi mai bine ce te ține pe loc și cum poți construi, pas cu pas, o direcție diferită.
În psihoterapie putem lucra la credințele care îți limitează acțiunile, la strategiile de evitare și la dezvoltarea unei relații mai blânde cu tine însuți.
Întrebări frecvente despre efectul Matei
Ce înseamnă efectul Matei, pe scurt? Este tendința ca avantajele (recunoaștere, resurse, abilități) să se acumuleze la cei care le au deja, în timp ce dezavantajele se adâncesc la cei care pornesc din urmă.
Cine a formulat efectul Matei? Sociologul american Robert K. Merton, în 1968, pornind de la observațiile sale despre recunoașterea în lumea științifică. Numele provine din Evanghelia după Matei.
Este efectul Matei același lucru cu profeția autoîmplinită? Nu. Se aseamănă și se pot susține reciproc, dar profeția autoîmplinită se referă la felul în care o așteptare influențează comportamentul și rezultatul, în timp ce efectul Matei descrie acumularea avantajelor sau dezavantajelor în timp.
Se poate inversa efectul Matei? Nu complet, dar poate fi diminuat. Sprijinul timpuriu, accesul la resurse, feedbackul, victoriile mici și lucrul cu propriile credințe pot schimba traiectoria.
Concluzie
Efectul Matei ne arată că viața nu pornește de pe aceeași linie pentru toți și că diferențele mici se pot transforma, în timp, în diferențe mari. Vestea bună este că mecanismele psihologice implicate, precum încrederea în propriile forțe, felul în care ne comparăm și felul în care ne tratăm pe noi înșine, pot fi înțelese și schimbate. Dacă simți că te afli într-un astfel de tipar și vrei să lucrezi la el, o ședință de psihoterapie poate fi un prim pas.
Bibliografie selectivă
- Bandura, A. (1997). Self-Efficacy: The Exercise of Control. W. H. Freeman.
- Barabási, A.-L. și Albert, R. (1999). Emergence of scaling in random networks. Science, 286(5439), 509-512.
- Merton, R. K. (1968). The Matthew Effect in Science. Science, 159(3810), 56-63.
- Mullainathan, S. și Shafir, E. (2013). Scarcity: Why Having Too Little Means So Much. Times Books.
- Neff, K. D. (2003). Self-compassion: An alternative conceptualization of a healthy attitude toward oneself. Self and Identity, 2(2), 85-101.
- Rosenthal, R. și Jacobson, L. (1968). Pygmalion in the Classroom. Holt, Rinehart and Winston.
- Rossiter, M. W. (1993). The Matthew Matilda Effect in Science. Social Studies of Science, 23(2), 325–341.
- Stanovich, K. E. (1986). Matthew effects in reading: Some consequences of individual differences in the acquisition of literacy. Reading Research Quarterly, 21(4), 360-407.
