De ce amânăm să mergem la psiholog deși știm că ar trebui

Se întâmplă des ca cineva venind pentru prima dată la psihoterapie să îmi spună că se gândea de mult timp să facă acest pas, dar a tot amânat momentul. Răspunsurile variază. Unii amână de sase luni, alții de un an, alții de trei ani.

Nu îi judec. Și eu am amânat să merg la psihoterapie, și sunt psihoterapeut. Poate tocmai de aceea înțeleg atât de bine ce se întâmplă în capul cuiva care știe că ar trebui să facă o programare, dar tot nu sună.

„Nu e chiar atât de grav”

Acesta este, din experiența mea, cel mai frecvent motiv. Omul nu are o criză spectaculoasă, sau o prăbușire dramatică, doar o stare difuză de bine-rău, un fond de îngrijorare permanent, o oboseală care nu trece cu odihnă.

Și atunci apare rațiunea: Alții au probleme mai mari. Eu funcționez. Mă duc la serviciu, am grijă de familie, plătesc facturile. Nu e suficient de grav pentru psiholog.

Problema cu această logică este că ea stabilește un prag imaginar, un nivel de suferință de la care „meriți” ajutor. Și acel prag se mută mereu. Când suferința este la 6 din 10, îți spui că aștepți să ajungi la 8. Când ești la 8, îți spui că poate trece. Din experiența mea, oamenii care vin la cabinet la 4 din 10 au rezultate mult mai bune și mai rapide decât cei care vin la 9 din 10 după doi ani de amânare.

Suferința nu trebuie să fie mare sau mai mare ca să merite atenție. Și nu există un prag minim pentru a apela la terapie. Deși, trebuie să o spun, cu părere de rău, am auzit de la unii dintre cei cu care am lucrat că au fost la terapeuți care le-au minimizat problemele (a se înțelege suferința).

„O să trec eu singur peste”

De multe ori chiar treci! Omul este un organism remarcabil de rezistent. Dificultățile se mai diluează, viața continuă, te adaptezi.

Dar există o diferență între a trece peste ceva și a-l procesa cu adevărat. Din experiența mea, multe dintre lucrurile peste care am trecut fără să le procesăm apar mai târziu, în forme pe care nu le mai recunoaștem. Pot apărea ca iritabilitate cronică, distanță în relații sau o lipsă de sens pe care nu o putem explica.

Nu toți oamenii au nevoie de terapie pentru toate dificultățile din viață. Dar dacă același tipar apare de trei ori, de cinci ori, de zece ori, dacă te trezești în același tip de conflict sau în aceeași stare, indiferent de context, aceea e de obicei o invitație la terapie pe care merită să o accepți.

Teama de ce s-ar putea descoperi

Acesta e un motiv despre care oamenii vorbesc rar, dar pe care îl întâlnesc des. Nu teama de psiholog ca persoană, ci teama de propriul interior.

Dacă aflu că problema sunt eu? Dacă deschid o ușă pe care nu o mai pot închide? Dacă e mai grav decât credeam?

Din experiența mea, ce descoperim în psihoterapie este că.. suntem oameni! Descoperim o persoană care a făcut ce a putut cu ce a avut.

Rușinea și ce ar spune ceilalți

Stigma legată de sănătatea mintală a scăzut vizibil în ultimii zece ani, cel puțin oficial, în discursul public. Dar din experiența mea, în privat încă există multă rușine.

Unii dintre oamenii care vin la cabinet nu spun nimănui că fac psihoterapie. Oamenii aleg psihoterapia online tocmai pentru că nu vor să fie văzuți pe stradă în apropierea unui cabinet psihologic. Oameni simt că a cere ajutor specializat înseamnă a recunoaște că nu ești în stare.

Există și un tip specific de rușine pe care o văd frecvent mai ales la bărbați: convingerea că a merge la psiholog este o slăbiciune. Că un om adevărat rezolvă singur. Din experiența mea, bărbații care vin la cabinet sunt adesea printre cei mai curajosi oameni pe care îi întâlnesc, tocmai pentru că au ignorat acel scenariu cultural și au ales să fie onești cu ei înșiși.

„Nu știu cum să aleg psihologul și mi-e teamă să nimeresc greșit”

Aceasta este o îngrijorare legitimă și de înțeles. Piața psihologică din România e variată, calitatea serviciilor diferă mult, și nu ai neapărat instrumentele să evaluezi competența cuiva înainte de a-i plăti câteva ședințe.

Sunt totuși câteva lucruri practice care te pot ajută în alegere!

Verifică dacă terapeutul este înregistrat la Colegiul Psihologilor din România și are atestat de liberă practică. Acestea sunt informații publice, verificabile. Citește cum se prezintă în online. Un terapeut care descrie clar cum lucrează și cu ce tip de dificultăți are experiență îți oferă o bază de decizie mult mai solidă decât unul care promite rezultate garantate. Dacă a vindecat mulți oameni și are zeci de formări, mergi mai departe..

Nu există „cel mai bun psiholog” dar există câteva criterii care te pot ajuta în alegerea celui potrivit pentru tine. Am scris despre asta aici.

Și nu în ultimul rând, o primă ședință de cunoaștere nu te obligă la nimic. Poți să încerci, să vezi dacă rezonezi cu persoana din fața ta, și să decizi după aceea dacă vei continua sau nu. Eu mereu întreb oamenii cum vor să facem pe mai departe. Alegerea este la ei!

Costul real vs cel amplificat de amânare?

Nu vreau să minimizez aspectul financiar. Terapia clar are un cost real și nu toți oamenii au acces la ea.

Din experiența mea, există și o versiune a argumentului financiar care e mai mult o raționalizare decât un calcul real. Oamenii care spun că nu-și permit terapia cheltuie adesea sume impresionante pe lucruri care atenuează temporar exact ce terapia ar putea rezolva. Uneori oamenii cumpără țigări, bijuterii, abonamente la servicii de streaming consumate din plictiseală sau tristețe, comandă mâncare ca să se consoleze emoțional sau vacanțe din care se întorc la fel de epuizați.

Nu e o judecată. E un tipar pe care îl văd frecvent și merită să întrebăm cu blândețe: Cât te costă, de fapt, să nu mergi la terapie?

„Acum nu e momentul potrivit”

Există întotdeauna un motiv pentru care acum nu e momentul. Suprasolicitarea de la serviciu. Un copil bolnav. O mutare. Un proiect important.

Din experiența mea, momentul potrivit vine greu de tot. Poate că nici măcar nu există. Există doar momentul în care decizi că merită să faci loc pentru asta. Și de obicei, oamenii care vin la terapie în mijlocul unei perioade aglomerate descoperă că tocmai atunci aveau nevoie de ea, nu după.

Ce se întâmplă de fapt când faci programarea la psihoterapie?

Nimic dramatic. În cazul meu, ai un formular online prin care soliciți o programare la psihoterapie pe care îl completezi, iar apoi te contactez pentru a stabili o primă ședință. Nu trebuie să știi exact cu ce problemă vii. Nu trebuie să fii în criză. Nu trebuie să ai un răspuns perfect și clar la întrebarea „De ce ai venit?”.

Poți veni cu „nu știu exact, dar ceva nu merge” și de acolo construim împreună.

Dacă amânarea a durat destul și simți că poate e momentul, găsești mai multe informații pe pagina de psihoterapie online a cabinetului PsyTherapy. Ședințele se pot desfășura și la distanță, indiferent de unde ești sau la cabinetul PsyTherapy din Timișoara.

Te aștept cu drag!