Cum sa fii propriul tau psihoterapeut?

Astazi am dat peste o carte care sustine ca ne va invata cum sa fim propriul nostru psihoterapeut. Cartea se numeste Cum sa fii propriul tau psihoterapeut. Un ghid amanuntit pentru a invata sa traiesti din plin si fara teama si a fost scrisa de Patricia Farrell.

Cum sa fii propriul tau psihoterapeut?

Cum sa fii propriul tau medic? Cum sa fii propriul tau chirurg? Evident ca nu se poate!..

Aceasta idee este un fel de culme noua a ego-ului. E ca si cum as spune ca sunt in stop cardiorespirator dar nu e bai ca am invatat sa ma resuscitez singur. Un om cu o gandire rationala isi cam da seama spre ce duce aceasta cale..

Sunt cel putin doua mesaje ascunse in aceasta idee. Primul este „Fii puternic!” (ignora-ti sentimentele) iar al doilea este „Incearca din greu!” (sa gasesti singur o solutie), chiar daca asta te va duce la serioase neplaceri, boala sau chiar in groapa.

Nu am citit aceasta carte insa NU cred ca e posibil sa fim propriul nostru psihoterapeut, in primul rand pentru ca este imposibil sa fim neutri si obiectivi. Eistein ma sustine in aceasta perspectiva prin afirmatia: „Nici o problemă nu poate fi rezolvată la același nivel de cunoștințe la care a fost creată.” Eu nu as spune „nivel” ci mai degraba „set” de cunostinte, si asta pentru ca NU consider ca psihoterapeutul ar fi in vre-un fel deasupra clientului sau, prin urmare nu putem vorbi de nivel.

Uneori avem nevoie de o informatie in plus, alteori avem nevoie de cineva care sa ne asculte, sa ne ofere un umar pe care sa plangem. Uneori deznadajduim..

CUM sa fiu propriul meu psihoterapeut in asemenea cazuri?! Nu se poate!

Unii au impresia ca psihoterapia este o stiinta exacta. Tot Eistein ne lamureste insa ca „Cu cât matematicile sunt mai exacte, cu atât se desprind de realitate.” Psihoterapia aplicata „dupa ureche” e rupta de realitate si poate face mai mult rau decat bine.

Nu recomand nimanui sa incerce sa fie propriul sau psihoterapeut, la fel cu nu recomand nimanui nici sa fie psihoterapeutul celor apropiati. Psihoterapia se face intr-un anumit cadru clar stabilit si orice abatere de la acest cadru va avea consecinte.

Sigur, este foarte bine sa pot sa fiu un suport pentru cei de langa mine insa, sa nu incurcam borcanele! Sotia e sotie, nu psihoterapeut, la fel cum un prieten imi este prieten, nu psihoterapeut.

Sigur ca este bine sa punem mana sa citim din cand in cand cate o carte de „dezvoltare personala” sau de psihologie, insa nu este okay sa negam realitatea, iar realitatea este ca uneori avem cu totii nevoie de cineva sa ne fie alaturi. Cand pamantul de sub picioarele noastre incepe sa se clatine, avem nevoie de cineva pe care sa ne putem sprijini.

Prietenii ne sunt alaturi prin rolul de prieteni, partenerul de viata prin rolul de partener de viata iar psihoterapeutul prin rolul de psihoterapeut. Daca amestecam aceste roluri viata noastra nu poate fi decat si mai „distractiva”. Partenerul de viata risca sa devina psihoterapeut, psihoterapeutul partener de viata, iar prietenii poate vor zice ca ne-am pierdut mintile. Asa ca, sa punem eticheta potrivita pe fiecare borcan si sa le manuim cu discernamant. 🙂

E firesc sa nu le stim pe toate si e firesc ca uneori sa avem nevoie de ajutor specializat.