Este adevărată Lumina Sfântă de la Ierusalim?

Unii se întreabă dacă Lumina Sfântă de la Ierusalim este adevărată. Alții sunt convinși că nu este. 

Cred că accentul nu ar trebui să cadă pe acea lumină, pe demonstrație, ci pe procesul care ne duce la Înviere: post, liniște, introspecție. Pe apropierea de „psihi”, de sufletul nostru.

Știm unde este lumina Adevărată: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” 

E mai puțin important dacă lumina de la Ierusalim este adevărată sau nu.

Abordând subiectul dintr-un alt unghi, nici măcar Învierea Domnului nu cred ca este cu adevărat cel mai important aspect pentru noi. Dacă ar fi înviat, sau dacă ar fi coborât de pe cruce și ar fi spus: „Ați crezut că mă puteți învinge?! Hai pa!” și s-ar fi dus la Tatăl lăsându-ne pe noi cu ale noastre…

Dar nu a făcut asta! Când a murit pe cruce nu s-a dus sus, ci s-a dus jos! Trei zile! Și dacă a întins cândva mâna lui Petru care se scufunda, de această dată a întins mâna tuturor celor din Iad. Și nu sub forma „Haideți, apucați-mă de mână cei care puteți” ci, la fel ca în cazul lui Petru, i-a apucat Iisus pe cei din Iad de mână și i-a tras afară. 

Pe toți? Nu, nu pe toți! Sfântul Chiril al Alexandriei ne spune că Hristos a eliberat pe cei ținuți în iad, care nădăjduiau în El. Dumnezeu vrea mântuirea noastră, dar nu ne forțează libertatea.

De asta a pătimit Hristos! Nu pentru show, ci ca să ne scoată pe noi din Iad. Din cel de sub pământ (care, apropo NU a fost făcut pentru oameni) și din cel de pe pământ (pe care îl facem noi înșine). 

În fine.. dacă Paștele înseamnă doar să mergem la biserică să luăm lumină și fugim acasă să dăm iama la bucate sau să ne culcăm.. cu atât vom și rămâne. Cât ne ține lumina ce o luăm? Două zile? Trei zile, maxim? De o altă Lumină avem nevoie..

Hristos a înviat!