Poate un psiholog avea o relație romantică sau sexuală cu clientul său?

Poate un om ucide un alt om? Da, poate! Tot așa și un psiholog poate avea o relație de natură romantică sau sexuală cu un client. Cine îl poate opri? Nimeni nu stă în cabinet pentru a urmări ce se întâmplă pentru a putea interveni prompt la orice abatere. Sigur, există codul deontologic al psihologului, există legi, dar nicio lege nu poate opri nimic.

Un cod deontologic sau o lege poate doar arăta calea corectă și poate pedepsi abaterile. Singurul lucru care poate opri pe oricine de la a săvârși răul este conștiința omului sau poate frica de pedeapsă.

În nicio situație de dezechilibru mare de putere nu este indicată (sănătoasă!) relația romantică sau sexuală între părțile implicate!

Din postura de psiholog, specialistul se află implicit într-o postură de putere. Oamenii care apelează la serviciile unui psiholog sunt într-o postură de vulnerabilitate.

În încercarea de a preveni orice formă de abuz, a fost elaborat codul deontologic pe care trebuie să îl urmeze fiecare psiholog.

Încălcarea codului deontologic poate duce la sancțiuni care pot merge până la retragerea dreptului legal de a profesa sau chiar la urmărirea penală, atunci când fapta este de natură penală.

Vă prezint mai jos câteva paragrafe extrase din codul deontologic care sunt relevante în acest context.

Art. III.7. Psihologii vor evita relatiile multiple (cu clientii, subiectii, angajati, cei supervizati, studenti sau persoane aflate in formare) si alte situatii care pot prezenta un conflict de interese sau care pot reduce capacitatea lor de a fi obiectivi si impartiali.

Art. V.2. Psihologii nu se vor angaja intr-o forma sau alta de hartuire fie ca aceasta este sexuala, emotionala, verbala sau nonverbala.

Art. V.3. Psihologii nu se vor angaja in comportamente de defaimare sau de abuz (fizic, sexual, emotional, verbal sau spiritual) fata de persoanele cu care vin in contact in timpul activitatii lor profesionale.

Art. V.4. Psihologii vor evita pe cat posibil relatiile multiple, adica relatiile in care psihologii indeplinesc simultan mai multe roluri intr-un context profesional.

Art. V.6. Psihologii nu vor exploata si nu vor profita, sub nici o forma, de persoanele fata de care, prin profesie sau pozitie, manifesta un ascendent de autoritate (clienti, studenti, participanti la cercetare, supervizati, angajati). Orice forma de exploatare sau abuz de autoritate fiind strict interzisa.

Art. XI.6. Psihologii nu vor hartui sexual si nu se vor angaja in relatii sexuale cu studentii, cursanti sau supervizatii.

Art. XII.7. Psihologii nu se vor angaja in relatii de intimitate sexuala cu clientii lor, cu persoanele despre care stiu ca se afla in relatii apropiate cu clientii si nici nu vor incheia terapia pentru a nu intra sub incidenta acestui standard.

Art. XII.8. Psihologii nu vor accepta in terapie persoane cu care au avut relatii de intimitate sexuala.

Art. XII.9. Psihologii nu se vor angaja sub nici o forma in relatii de intimitate sexuala cu fostii clienti pentru o perioada de cel putin 2 ani de la incheierea terapiei sau a oricarei relatii profesionale subsecvente.

Codul deontologic al profesiei de psiholog

Recomandarea mea este să fim cu toții foarte atenți la aceste granițe și să nu le încălcăm, indiferent dacă suntem psihoterapeuți sau beneficiari ai terapiei. Ele au un rol foarte important și nu trebuie desconsiderate!

Dincolo de potențialele consecințe profesionale și legale, pot fi consecințe emoționale serioase, de ambele părți, dar mai ales de partea persoanei care se află într-o postură de vulnerabilitate.

Eu, spre exemplu, după 12 ani de practică am ajuns la concluzia că cel mai bine este să intru într-o relație terapeutică doar cu oameni pe care nu i-am cunoscut în prealabil. De asemenea, oricât de mult mi-ar plăcea de vreun client, după terminarea terapiei relația noastră se încheie de tot. Nu continuă nici sub formă de amiciție, nici sub formă de prietenie și cu atât mai puțin sub formă romantică sau sexuală. Cu clienții mei sunt terapeut și doar terapeut! Nu există suprapunere de roluri.

Ca terapeut, ne putem aștepta ca un anumit client să aibă o atracție romantică/sexuală față de noi. Lucruri de genul acesta se întâmplă. Caz în care cel mai bine ar fi ca să oprim terapia. Unii terapeuți aleg să discute despre această atracție (fără a-i da curs!) și în anumite contexte aleg să continue terapia cu clientul în cauză. Eu merg mai degrabă pe varianta schimbării terapeutului și întreruperea completă a relației. Cred că acest lucru este necesar pentru a proteja ambele părți implicate în procesul terapeutic.

Dacă doriți să aflați mai multe despre mecanismul din spatele atracției client-terapeut, vă recomand să citiți despre transfer, contratransfer și proiecție.

Situațiile de această natură sunt complexe, însă abordate corect putem să le depășim cu brio!

Nu contează atât de mult ce simțim pe cât contează ce facem cu ce simțim!