Treburi bărbătești și treburi femeiești

Care sunt treburile bărbătești și care sunt treburile femeiești? Uneori cuplurile se ceartă pe acest aspect și fiecare încearcă să impună perspectiva sa, considerând ca are dreptate. Subiectul apare destul de des și în discuțiile din cadrul ședințelor de psihoterapie.

Impresia mea este că perspectiva aceasta cu treburi bărbătești și treburi femeiești, chiar dacă poate a funcționat în trecut, acum nu prea mai funcționează. Acum treburile nu mai sunt exclusiv femeiești sau bărbătești, ci sunt vocaționale sau pe asumare.

Adică, ceea ce face ca unul din cei doi să își asume o anumită treabă de făcut în casă este mai degrabă o predispoziție internă, decât genul persoanei.

Alegerea sarcinilor în funcție de vocație

Dacă un bărbat este astfel alcătuit în sinea sa încât se simte confortabil gătind, dând cu mopul, având grijă de copii, poate foarte bine face el aceste lucruri. Mai ales dacă este în relație cu o femeie care se simte confortabil „aducând banii în casă”. Dacă un bărbat alege să facă toate aceste lucruri, asta nu înseamnă ca e mai puțin bărbat decât cel care nu le face. Nu cred că în asta se măsoară bărbăția.

Dacă o femeie are un loc de muncă care îi aduce mulți bani, poate foarte bine ea să fie cea care aduce banii (grosul) în casă. Dacă femeia aduce banii în casă, asta nu înseamnă ca e mai puțin femeie decât cele care nu fac asta, sau că bărbatul ei nu e bărbat.

Pe de altă parte, viața presupune să facem anumite lucruri și pentru că ele trebuie pur și simplu făcute, nu neapărat pentru că ne place să le facem. Aici, situația se complică. Aici nu mai este o chestiune de vocație sau de gen, ci este o chestiune de asumare.

Alegerea sarcinilor în funcție de necesitate

Dacă niciunuia dintre cei doi nu le place să facă curățenie.. ei bine, curățenia nu se va face singură! Și atunci trebuie ca cei doi să își asume acest aspect. Pentru binele lor comun, curățenia trebuie făcută!

Consider că este greșit ca în acest context femeia să fie trimisă la făcut curat doar pentru că este femeie și curățenia este o treabă de femei. O abordare de acest gen poate face mult rău relației de cuplu.

Abordarea corectă este: am făcut împreună mizeria, împreună o și îndepărtăm. Sau, fac eu curat, iar tu faci un alt lucru de pe lista lucrurilor care trebuie făcute.

Este important să se găsească un numitor comun, un consens. Iar consensul acesta nu se poate găsi dacă ne scoatem din ecuație spunând că cutare treabă nu e de bărbați sau de femei. Fiecare dintre noi avem și latura complementară în noi. Bărbații au o latură feminină, iar femeile au o latură masculină. În caz de nevoie, ne putem folosi de cealaltă latură, chiar dacă nu e foarte bine dezvoltată (încă!).

De ce nu ar putea fi o femeie pompier, mecanic auto sau militar? De ce nu ar putea un bărbat să fie îngrijitor la grădiniță, „femeie?!” de serviciu, ori secretar? Sau chiar casnic!

Care este perspectiva ta asupra acestui aspect? Cum influențează mentalitatea de „treburi bărbătești versus treburi femeiești” relația ta?