De la judecata la empatie

Toate trasaturile caracteristice ale lumii se regasesc in noi insine, in fiecare dintre noi.

Ne spunem adesea ca noi nu suntem rai, noi nu suntem criminali, noi nu suntem violatori, noi nu suntem hoti sau omul rau de vis-a-vis. Si avem dreptate! Intr-un fel, noi nu suntem, dar am putea fi! Am putea fi pentru ca toate caracterisiticile acestei lumi se regasesc si in noi insine.

Nu sunt un criminal, dar in anumite conditii, as putea oare comite o crima?

Nu sunt un hot, dar in anumite conditii, as putea fura ceva?

Desigur ca da!

Nici „ei” nu erau „naspa” pana intr-un punct al existentei lor cand conditiile au fost intrunite si s-a produs schimbarea. Nimeni nu se naste om rau! Ne nastem oameni, buni sau rai devenim ulterior datorita numerosilor factori din viata noastra. Tendinta de a face binele sau raul, mai mult sau mai putin latenta, e in fiecare dintre noi.

Intr-o zi vom realiza ca in noi insine se afla caracteristica dovedita de fiecare persoana. Nu persoana insasi, ci caracteristica respectiva (agresivitate, nevoie de a domina, etc). Intr-o zi vom descoperi potentialul nostru de a actiona la fel ca cei pe care ii criticam si judecam. Sa nu judecam omul inainte de a intra in pielea lui.

Omul, in plenitudinea sa, este mai putin bun decat isi imagineaza ca este sau decat ar vrea sa fie.

Omul are atat parti pe care le apreciaza, numindu-le „bune” cat si parti pe care le critica numindu-le „rele”. Pe cele din urma insa nu le accepta, ci le proiecteaza in exterior pe obiecte sau alte fiinte. Cele rele le (re)tinem in umbra.

Omul va fi cu adevarat om, adica intreg, cand isi va accepta umbra. Cautam lumina (iluminarea) insa, iluminarea nu se gaseste indreptandu-ne catre lumina, ci descoperind lumina in intuneric.

Nu vom gasi adevarata iluminare pana nu ne acceptam si imbratisam umbra. Cautatorul de lumina trebuie sa isi imbratiseze partea intunecata. Pentru a invata cum sa facem asta, va invit sa cititi aceasta carte. Veti descoperi ca partile voastre rele sunt de fapt bune doar ca sunt exacerbate.

Iata cateva exemple din viata mea:

Conducand masina, ma infurii cand ceilalti participanti la trafic conduc ca niste idioti

Daca caut in lumina, am sa spun ca eu nu sunt idiot, eu conduc frumos, respect legile si oamenii, daca vad ca e aglomeratie dau prioritate si cand nu sunt obligat, ce mai, sunt un minunat.

Daca insa ma duc sa-mi analizez umbra, observ ca multe sunt momentele cand am manifestat comportamentul unui idiot. Rezumandu-ne doar la traficul rutier, si eu trec uneori pe rosu, accelerez uneori cand vad ca un pieton se apropie de trecere ca sa nu fiu nevoit sa opresc sa il las sa treaca, etc.

Eu nu sunt un violator

Eu violator?! Nici vorba! Nici macar gand! Respect femeile si pentru mine „nu” este „nu”.

Dar.. oare daca as fi trait in alt mediu? Daca as fi avut alti parinti, alti prieteni, alti profesori? As fi putut sa devin un violator? Daca as fi crezut ca totul mi se cuvine, as fi putut deveni un violator?.. Categoric!

Eu nu sunt un hot

Am avut, la fel ca noi toti probabil, multe ocazii cand puteam fura ceva de valoare fara ca cineva sa stie ca eu am fost faptasul. Am ales insa sa fiu si sa raman un om onest si sa nu iau ce nu imi apartine.

Dar.. in trecut, cand eram copil, am furat. Am vazut un prieten ca fura cate o scrumiera de la barul unde jucam biliard si, nici nu mai stiu din ce motiv, i-am urmat exemplul. In „acum si aici” aleg sa fiu un om onest si sa nu fur, insa daca nu as avea ce manca, daca as avea acasa copii care sa planga de foame, sete, frig, daca nu as gasi de lucru sa fac bani?.. As putea oare sa fur daca nu as avea nicio alta alternativa?.. Nu doar ca as putea, ci chiar as face-o!

Eu nu sunt un ucigas

Sunt un om bun, respect pana si viata animalelor, nu sunt un ucigas.

Dar, am chinuit animalele cand eram copil. Imi amintesc chiar ca am omorat o pisica la un moment dat pentru ca nu a vrut sa iasa de la gaini si cred ca imi era teama ca le va manca, asa ca am omorat-o cu o caramida. Si da, as putea omora si acum, chiar si un om, in anumite conditii. De exemplu, din neatentie, fara intentie. Apoi, cu intentie in anumite contexte. Poate nu as omora pe cineva daca ar incerca sa imi faca mie rau dar daca ar incerca sa faca rau celor dragi mie si nu as avea alta alternativa, as putea ajunge pana intr-acolo incat sa ii iau viata.

Cu parere de rau, trebuie sa admitem ca in anumite conditii putem manifesta comportamente care nu ne sunt deloc caracteristice. De ce? Pentru ca omul, un microcosmos, este facut dupa tiparul macrocosmosului. Adica, omul „eu”, este facut dupa acelasi tipar dupa care este facut omul „tu” si avem acelasi potential de a face bine si sau rau.

Si iata-ne ajunsi la empatie. Imbratisandu-ne partea negativa ii intelegem cu totul altfel pe cei care comit fapte ce nu ne sunt pe plac. La fel cum ei nu sunt perfecti, nici noi nu suntem, sau, la fel cum noi suntem perfecti, si ei sunt, e totuna.

Jung umbra E mult de munca cu imbratisarea umbrei dar merita! Dincolo de intuneric e si mai multa lumina! O lumina pentru care nu vine factura! Daca doar parem a fi buni, trebuie sa platim. E epuizant sa parem ceea ce nu suntem! E epuizant sa construim si sa mentinem o imagine despre noi care sa includa doar partile pozitive. E epuizant sa impingem mereu si mereu aspectele noastre negative la subsol, undeva in intuneric. In intuneric se ascund monstrii! ..pana cand avem curajul sa intram acolo si sa facem cunostinta cu ei. Apoi, ne dam seama ca de fapt, dandu-le iubire, monstrii nostri ne pot deveni prieteni apropiati.