Talibanismul feisbucian: ortodoxie și veganism

În ultimele zile am observat un curent tot mai puternic de „talibanism” feisbucian. Cei mai vocali mi s-au părut talibanii ortodocși și talibanii vegani.

Talibanii ortodocși susțin sus și tare că doar ei se vor mântuii. Toți ceilalți sunt niște eretici, niște anatema, care vor arde în iad.

De ce afirm că acești oameni au un comportament „taliban”?

Pentru că ei consideră că doar ei au dreptate. Ei le știu pe toate și nu se pot înșela. Ei cred că doar ei vor fi mântuiți pentru simplul fapt că sunt ortodocși „practicanți” (ori ești, ori nu ești, nu există practicant sau.. latent), dar omit un aspect extrem de important: conform ortodoxiei, mântuirea nu este pe merit.

Nu ne mântuim datorită unui efort personal, unor merite acumulate, deși acestea pot ajuta, ci ne mântuim din mila lui Dumnezeu, din Iubirea lui Dumnezeu.

Apoi, ei judeca pe frații lor (de care se și dezic!) cu o măsură extrem de dură. E de ajuns doar să observăm comentariile la diverse postări sau articole.

Ce ni se spune în cărțile sfinte? Ni se spune că vom fi judecați cu măsura cu care judecăm. Deci,.. atenție la bumerang!

Apoi, sunt talibanii vegani!

Aceștia nu mănâncă nimic de origine animală. Li se rupe inima datorită suferințelor pe care le îndură animale din cauza unor nenorociți care le exploatează cât timp sunt vii și le mănâncă cadavrul după ce le ucid cu sânge rece. Acești oameni, veganii „talibani”, nu mănâncă nimic de origine animală, dar „mușcă” cu nesaț din semenul lor care are o altă perspectivă culinară (de viață) decât a lor.

Să renunțăm la talibanism, zic!

Nu am nicio treabă cu ortodocși sau cu veganii! De fapt, am o treabă! Îi admir!

Îi admir pe ortodocși pentru că țin la Biserica lor și la tradițiile lor! Îi admir pentru că doresc să ducă o viață dreaptă și îi apreciez și pentru că vor să ajute pe alții să îmbrățișeze ortodoxia. Problema e că uneori se trece dincolo de un anumit prag. Uneori ne credem mult prea mari și mult prea tari. Uneori credem că le știm pe toate. Uneori ne facem un idol fals intern, un „eu” care e superior altora!

Vrem să convertim pe cineva la ortodoxie? Apăi, să lăsăm vorbele și să trecem la fapte! Să ne convertim cu adevărat pe noi înșine! Să dăm un bun exemplu prin cine suntem noi înșine, prin comportamentul nostru. Creștin este cel care urmează învățătura lui Iisus, iar Iisus nu a îndemnat la ură sau dezbinare. Din contră! Iți recomand acest material video cu Părintele Coman. Dar și celelalte, de pe YouTube!

Scris stă: „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.” (Matei, 6 cu 6)

Deci, TU ești responsabil DOAR pentru mântuirea TA. Lasă-i pe ceilalți în treaba lor! Du-te în cămara ta, în inima ta, și roagă-te acolo! E suficient!

Să ne aducem aminte de vorbele lui Nicolae Steinhardt: „Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămâne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.”

Cât despre veganism, îi admir pe vegani! Mi se pare un lucru mare și deloc ușor să ajungi să fii vegan! Mai ales că cel mai probabil foarte puțini români, și aici mă refer la adulții de acum, s-au născut într-o familie de vegani. Mi se pare un lucru mare să reușești să te alimentezi vegan, să faci mâncare savuroasă și sănătoasă, suficient de variată încât să nu ai carențe de niciun fel.

Îi admir însă și mai mult pe veganii care sunt conștienți că nu toți oamenii pot fi vegani. Unii nu pot acum, alții poate nu vor putea niciodată. Unii pur și simplu nu sunt capabili să facă acest pas. Saltul ar fi mult prea mare. Sau poate nu sunt motivați suficient.

În concluzie..

Să dăm un exemplu bun prin ceea ce suntem. Este suficient! Dacă este necesar, la momentul potrivit schimbarea se va produce și în ceilalți. E foarte frumos că iubim animalele, dar să încercăm să iubim și oamenii, chiar dacă sunt „răi” sau „inconștienți”. Să lăsăm judecata deoparte, să nu mai etichetăm!

Dacă ți se oferă oportunitatea să ai dreptate sau să fii bun, alege să fii bun!

Toate se întâmplă la timpul lor. Nu putem noi forța nimic! Răbdare!