Lăsaţi oamenii să sufere!

Se spune că psihologii nu dau sfaturi. Ei bine, uneori dau. Sau, dau sfaturi, dar numai de un anumit gen.

Sfatul pe care vi-l dau eu astăzi este să lăsaţi oamenii să sufere. Mai exact, atunci când cineva din preama voastră plânge datorită unei suferinţe, lăsaţi să fie ceea ce trebuie să fie.

Nu spuneţi „Nu mai plânge, o să fie bine!”

Pentru ca să fie bine, e nevoie să plângem. Lacrimile ajută la eliberarea tristeţii. A nu plânge, înseamna a ne nega latura umană şi a ascunde sub preş ceea ce simţim. Tot ce este ascuns sub preş, continuă să ne afecteze, chiar dacă aparent, nici nu există.

Atunci când cineva plânge, este bine să îi acceptăm suferinţa şi să fim acolo nu atât cu gura, ci mai degrabă cu umărul. Nu e nevoie să determinăm omul să nu mai plângă. În aceea clipă nu este nevoie să găsim soluţii pentru rezolvarea problemei. Tot ce trebuie să facem este să fim acolo, în tăcere.

Abia după ce suferinţa este abordată emoţional, uşurată prin plâns, putem trece la partea raţională, la căutarea de soluţii.

Desigur, dacă plânsul şi suferinţa se întind pe o perioadă mai îndelungată de timp, poate fi vorba despre o depresie şi trebuie făcut ceva. Dar până şi atunci, nu reprimarea emoţiei este soluţia, ci apelarea la psihoterapie.

În concluzie, chiar dacă simţim disconfort atunci când cineva din preajma noastră este trist, este bine să lăsăm acea tristeţe să fie manifestată. Tristeţea este o emoţie umană firească şi nu trebuie suprimată numaidecât.