Poveşti terapeutice

Scurte povești terapeutice, generatoare de <em>insight</em>-uri.

  • Poveşti terapeutice

    In cautarea adevarului

    Un mare maestru Zen deschide ochii la sfarsitul unei meditatii si vede in fata sa un individ ce-si frangea mainile in tacere, asteptand ca inteleptul sa-l observe. Dupa cateva clipe maestrul il intreaba: – Ce cauti? – Adevarul, preainteleptule! – De ce? – M-am saturat de viata asta. Mereu aceleasi lucruri si mai toate neplacute. Vreau sa aflu, sa stiu, sa devin un initiat sau un intelept. Asa ca tine! Cere orice, pune-ma la incercare, dar invata-ma! – Bine. Uite, intoarce-te acasa, la familia ta. – Da, maestre! – Scoala-te maine dimineata, spala-te, mananca apoi pleaca la munca ta! Fa-ti datoria, reintoarce-te acasa, odihneste-te. Dupa aceea.. Ajuta-i pe ai tai, mananca,…

  • Poveşti terapeutice

    ”Of, Adame, de ce ai greșit?” (o pildă în care te vei regăsi)

    Într-un sat, un țăran și femeia sa aveau grijă de mica lor grădină. Omul se tot plângea și zicea: – Of, Adame, de ce ai greșit, că de nu ai fi greșit tu, n-ar mai fi trebuit ca astăzi noi să ne câștigăm pâinea cu sudoarea frunții! Într-o zi, trecând pe lângă casa lui un boier îi aude plânsul, vine către el și-i zice: – De ce te plângi, omule? Iar omul nostru îi spune plânsul său. Boierul, atunci, îi face omului nostru o invitație la masa sa. Vine omul nostru împreună cu soția la masa boierului – o masă deosebit de îmbelșugată, cu tot felul de bunătăți. Zice boierul: –…

  • Dezvoltare spirituală,  Poveşti terapeutice

    In cautarea fericirii

    Un om a iesit intr-o dimineata in oras si a descoperit un magazin, aparut ca din pamant peste noapte. Magazinul avea o reclama curioasa: „Aici se imparte fericire!” Imediat, omul a intrat sa cumpere fericire. La tejghea a fost intampinat de un inger. Omul l-a intrebat: – „Cat costa un kilogram de fericire?” – „Nu se vinde, se imparte gratis”, i-a raspuns ingerul. Omul l-a rugat: – „Dati-mi o tona, sa am de unde da si la altii!” – „Un moment,” i-a raspuns ingerul, „sa o impachetez.” Peste cateva clipe i-a adus o cutiuta. Omul, nerabdator fiind sa vada cum arata fericirea, a deschis de indata cutia. Spre marea sa uimire, inauntru…

  • Poveşti terapeutice

    Povestea olarului leneş şi a înţeleptului mut

    A fost odată un olar care trăia într-un sat uitat de lume. Visul lui era să ajungă în marea Cetate, unde să poată avea propria prăvălie de vase, oale şi obiecte ceramice. Dar şansele lui erau mici, pentru că olarul era foarte leneş şi muncea doar pentru a-şi asigura traiul zilnic. Într-o zi olarul întâlni un călător care îi spuse că într-un sat vecin trăieşte într-o colibă un înţelept care poate să-ţi ofere orice răspuns. Ce era ciudat la el era că nu ieşea niciodată din colibă şi nici măcar nu vorbea. Cel care dorea să-i pună o întrebare trebuia să bată la uşă apoi să deschidă un oblon îngust…

  • Poveşti terapeutice,  Psihologie generală

    O zi bună

    Crezi că acesta este doar o altă zi din viaţa ta? Nu este o altă zi. Este ZIUA care îţi este dată astăzi. Îşi este dăruită ţie. Este un dar. Este singurul dar pe care îl ai chiar acum iar singurul răspuns adecvat este recunoştinţa. Dacă nu faci nimic altceva decât să cultivi acel răspuns, prin marele dar pe care îl reprezintă această zi unică, dacă înveţi să răspunzi ca şi cum ar fi prima zi a vieţii tale şi ultima zi a vieţii tale, atunci vei fi petrecut această zi foarte bine. Începe prin a deschide ochii şi fii surprins că ai ochi pe care îi poţi deschide. Acea…

  • Poveşti terapeutice

    Povestea căldicelelor-molicelelor

    Odată ca niciodată, demult, tare demult,  au fost doi oameni,  Teodor şi  Sofia, care trăiau foarte fericiţi împreună cu Ionuţ şi Anuca, cei doi copii ai lor.  Ca să înţelegeti mai bine cât erau de fericiti, trebuie neapărat să vă povestesc cum se trăia la ei pe-atunci. De fiecare dată când apărea pe lume cate un copil, i se dădea  să poarte pentru toată viaţă un săculeţt molicel. În acest săculeţ, de câte ori băga mâna, găsea câte-o CăldiceaMolicea. Acestea aveau mare trecere, căci oricine le primea, se simţea cald, moale şi plăcut în tot trupul şi asta pentru mult timp. Pe vremea aceea era chiar uşor să primeşti o CăldiceaMolicea.  Când cineva îi ducea dorul, era…

  • Poveşti terapeutice

    Plăntuţa cea perseverentă

    S-a întâmplat odată ca sămânţa unei flori, purtată de vânt să aterizeze pe o cărare cu pământ puţin şi plină de pietre. O pală de vânt a rostogolit-o până a căzut printre bulgării de pământ, iar când a venit ploaia, a început să crească. Floricica a reuşit să se înalţe destul de bine pe cărare. Din păcate însă, de câte ori încerca să se întindă mai mult, cineva călca peste ea. De câte ori se întâmpla acest lucru, fie că era strivită o frunză, fie că se rupea chiar vârful florii. Micuţa plantă încerca iar şi iar să scoată la iveală câte o frunzuliţă, sau un bobocel de floare. Numai…

  • Poveşti terapeutice

    Testul celor trei (Socrate)

    In Grecia antica, Socrate (469-399 i. Hr.) era foarte cunoscut pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, el s-a intalnit intamplator cu cineva, care i-a spus: – Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum despre unul dintre cunoscutii tai? – Stai o clipa, replica Socrate. Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci print-un mic test, numit Testul celor trei. – Testul celor trei? – Da, a continuat Socrate. Inainte sa-mi vorbesti despre cunoscutul meu, sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat? – Nu, spuse omul. De fapt am auzit doar. – In regula, zise Socrate. Asadar, in…

  • Poveşti terapeutice

    Maimuţa care se credea copac

    Odată demult, o maimuţă vieţuia într-un copac unde se obişnuise aşa de bine, încât a ajuns să creadă chiar ea însăşi că este un copac. Tare ciudat şi de necrezut părea acest lucru! Maimuţica stătea în copac cât era ziulica de lungă şi nu cobora de acolo nici noaptea. Zi şi noapte stătea în copac şi nimeni nu i-a spus niciodată că ea nu era de fapt copac. Nici copacul nu i-a şoptit niciodată că ea nu era copac, pentru că şi pe el îl amuza şi i se părea chiar un compliment plăcut faptul că această maimuţica se credea copac. Aşa că mai departe, maimuţica se lăsa legănată în…

  • Poveşti terapeutice

    Dacă nu ştii cât valorezi, vei lăsa nepricepuţii să decidă asta

    – Înţeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine şi simt că nu mai am forţa să fac ceva bun… Ajută-mă, învaţă-mă, cum să fac să fiu mai bun? Cum să le schimb părerea oamenilor despre mine? Fără ca măcar să se uite la el, bătrânul îi spuse: – Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea… Apoi, după o mică pauză adaugă: Dacă însă m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate că aş rezolva problema mea mai repede şi aş putea să mă ocup şi de…