Ai probleme? Nu te preocupa, este ceva benefic!
Problema noastră cea mai mare este că credem că nu ar trebui să avem probleme. Credem că o viaţă bună este una fără probleme. Ei bine, o viaţă fără probleme este una inexistentă! Nu există viaţă fără probleme!
Cum am mai evolua, cum am mai crește, cum am face să ne dezvoltăm pe toate planurile dacă nu am da de probleme?
Sămânța care încolțește în pământ trebuie să depună efort ca să iasă de acolo sub formă de plantă. Puiul din ou trebuie să depună efort să treacă dincolo de coajă. Omida trece printr-o profundă transformare până să devină fluture. Efortul este necesar pentru a putea evolua. Şi, aşa cum am mai spus, evoluţia este inevitabilă! Cred cu tărie că unul dintre scopurile noastre pe acest pământ este evoluţia.
Necazurile sunt ceea ce ne face să creștem.
Da, în mod cert, uneori este tare greu! Însă, după ce ajungem la capătul tunelului, atunci când vedem din nou lumina, suntem mult mai puternici și întelepți decât am fost atunci când am intrat!
Consider că atitudinea pozitivă faţă de necazuri este una corectă.
Iată cele două perspetive…
- „Vai! De ce mi se întâmplă numai mie toate porcăriile?! De ce am viața asta de rahat?! Nu mai suport!”
sau, alternativa..
- „Da, această situaţie este una dificilă, dar mulţumesc pentru această oportunitate de creştere. Poate că nu mi-am dorit-o neapărat, dar dacă tot este aici.. Hai să vedem, ce am oare de invăţat din ceea ce se întâmplă? Ce mesaj încearcă oare să îmi transmită necazurile mele?„
Prima perspectivă face ca necazurile să fie percepute ca fiind ceva incomensurabil. Atitudinea noastră internă nu face altceva decât să crească în intensitate perceputa problemă. A doua perspectivă însă recadrează situaţia focusându-se pe aspectul pozitiv încorporat.
Winston Churchill spunea că: If you’re going through hell, keep going. (Dacă treci prin iad, nu te opri.)
Prima perspectivă presupune să trecem prin iad și să ne oprim să admirăm priveliștea. Sigur că ceea ce vedem ne tulbură și ne înfricoșează!
A doua perspectivă presupune să trecem prin iad focusându-ne pe menținerea echilibrului nostru interior și căutând resursele care ne vor ajuta să ieșim de acolo cât mai curând cu putință, DAR, nu întainte să ne fi învățat lecția.
Scopul nu este ieșirea din iad numaidecât, ci învățarea lecției! Altfel, dacă nu ne învățăm lecția, universul este generos și ne va oferi o nouă oportunitate de a ne învăța lecția, iadul ne va aștepta din nou!
Așadar, necazurile noastre ne aduc nu doar suferință, ci si putere! Să vedem dificultăţiile pe care le întâlnim în viață ca fiind ceva pozitiv, constructiv, până la urmă benefic, ne poate uşura mult viaţa.
Problemele sunt inevitabile! Suferința este opțională! Alegerea ne aparține!
Recomandă prietenilor tăi acest articol

