Cum îți dai seama dacă psihoterapia funcționează sau nu?

Mulți oameni încep psihoterapia cu o întrebare firească: „De unde știu dacă funcționează?”.

Întrebarea este legitimă. Psihoterapia cere timp, bani și energie emoțională. Este normal să vrei să știi dacă ești pe drumul cel bun. Psihoterapia nu este un medicament care „își face efectul” rapid și vizibil. De cele mai multe ori, schimbările sunt lente și subtile. Tocmai de aceea pot fi greu de observat.

Un prim semn că terapia funcționează este legat de felul în care te simți cu terapeutul. Nu trebuie să fie o relație perfectă, dar ar trebui să existe un sentiment de siguranță. Te simți ascultat. Nu te simți judecat. Poți spune lucruri dificile, chiar dacă uneori îți este rușine sau teamă.

Dacă, după câteva ședințe, simți constant tensiune, frică sau neîncredere și nu poți vorbi despre asta în terapie, este un semn de întrebare. Ori terapeutul nu este potrivit pentru tine, ori abordarea terapeutică nu este potrivită pentru tine – există mai multe școli de psihoterapie -, ori nu ești (încă) pregătit(ă) să te deschizi. Dacă se întâmplă acest lucru nu trebuie să închei neapărat terapia, dar recomand să îți faci totuși curaj să vorbești despre acest lucru cu terapeutul.

Un alt indiciu important este dacă începi să te înțelegi mai bine. Poate nu te simți încă „mai bine”, dar începi să vezi legături. Înțelegi de ce reacționezi într-un anumit fel. Observi tipare în relațiile tale sau în emoțiile tale.

Psihoterapia care funcționează aduce claritate, nu doar alinare. Este util să te uiți și la viața ta de zi cu zi. Apar mici schimbări? Poate reacționezi puțin diferit într-o situație care în trecut te copleșea. Poate reușești să pui o limită. Poate recunoști mai repede când ceva te afectează. Aceste schimbări sunt adesea mici, dar reale.

Un aspect adesea neînțeles este că psihoterapia care funcționează nu te face să te simți bine tot timpul. Uneori te simți mai rău înainte să te simți mai bine. Pot apărea emoții vechi, amintiri dureroase, confuzie. Acest lucru nu înseamnă automat că terapia nu merge. Contează dacă aceste momente au sens în contextul procesului și dacă sunt discutate și susținute de terapeut.

Un semnal de alarmă este lipsa oricărei direcții. Dacă după multe ședințe nu știi de ce mergi în continuare la psihoterapie, ce lucrezi sau ce urmărești, merită să întrebi direct.

Psihoterapia nu este doar „să vorbim liber”, ci un proces cu scop, chiar dacă scopul se mai ajustează pe parcurs.

De asemenea, este important să observi dacă terapeutul este deschis la feedback. Poți spune că ceva nu te ajută? Poți spune că te simți blocat(ă)?

Un terapeut competent va lua în serios aceste lucruri, nu le va minimaliza și nu te va face să te simți vinovat.

Un lucru esențial de reținut este că psihoterapia nu funcționează „pentru tine”, ci „cu tine”.

Dacă aștepți ca terapeutul să rezolve totul, este posibil să apară frustrare. Implicarea ta, reflecția între ședințe și onestitatea sunt părți cheie ale procesului.

Este în regulă să te întrebi periodic dacă terapia te ajută. Este în regulă să schimbi terapeutul. A renunța la o terapie care nu funcționează nu înseamnă că „psihoterapia nu e pentru tine”. Înseamnă că acel tip de terapie sau acea relație terapeutică nu a fost potrivită.

Psihoterapia care funcționează nu promite fericire constantă. Promite ceva mai realist, mai multă înțelegere, mai multă libertate interioară și mai multă capacitate de a face față vieții așa cum este.